Spuneam ultima dată că favoriţii principali la Open-ul francez aveau parte de adversari pe cinste în sferturi. Când colo, trei dintre ei trec mai departe în minimum de seturi! Încep cu liderul la zi. Djokovic l-a luat de data aceasta în serios pe Tommy Haas, transmiţându-i din mers un „Haasta la vista!”, şi pare că poate spune acelaşi lucru şi în semifinală, dar grafiat corect în limba lui Nadal. Care Nadal n-a stat nici el la discuţie cu un Wawrinka de nerecunoscut. Cunoşteam faptul că elveţianul nu ştie ce e aia victorie în faţa lui Rafa, dar mai ştiam şi că acesta este anul cu creştere certă de calitate în jocul lui Wawrinka şi mă aşteptam ca acest lucru să se vadă. Nu neapărat să-l bată pe Nadal, părea utopic, nici măcar să-l întindă ca pe Djokovic la Open-ul australian, dar să arate că se poate ridica la nivelul adversarului. Ei bine, nici măcar sporadic n-a reuşit acest lucru! Mai mult decât inexplicabil, mi se pare ruşinos pentru Wawrinka, îmi pare rău s-o spun. Unii au invocat oboseala din meciul de cinci seturi cu Gasquet, dar hai să fim serioşi, de atunci mai trecuse un tur, cel în care se delectase cu Iujnîi. Nici măcar să servească n-a fost în stare Wawrinka! La fel de slab a fost şi Robredo în faţa lui Ferrer, prin perspectiva scorului. Dar Robredo îşi depăşise deja de câteva ori condiţia şi, odată cu creşterea nivelului, o cădere era de aşteptat.

Am lăsat la urmă sfertul în care favoritul a fost trimis acasă. Şi nu numai că a fost trimis acasă, dar acest lucru s-a întâmplat tot în trei seturi! Federer, căci despre el este vorba, nu i-a servit lui Tsonga nici măcar un singur as! Da, stimaţi iubitori de tenis, pentru prima oară în aproape 300 de meciui de Grand Slam! Şi atunci, când nu te ajută deloc serviciul, cum să-i poţi face faţă unui Tsonga în formă de... turneu?! Căci da, prin această victorie francezul şi-a creat un culoar perfect către