Partidul Social Democrat Roman apartine marii familii a Internationalei Socialiste, cea mai mare organizatie mondiala dupa Natiunile Unite, formata din partide denumite, in functie de traditiile fiecarei natiuni: social democrate in tarile de limba germana si in Scandinavia, socialiste in tarile de limba latina, laburiste in special in tarile de limba engleza.
Aceasta miscare politica a cunoscut, mai mult decat oricare alta doctrina, transformari, rupturi, deformatii distrugatoare in timpul comunismului dar si minunate realizari in zilele noastre.
Radacini mai solide a prins social democratia in a doua jumatate a secolului, in timpul primului val al industrializarii, desi originile indepartate ale miscarii socialiste si social democrate din Romania se regasesc intr-o experienta intreprinsa in jurul anului 1835 de Theodor Diamant si Manolache Balaceanu, adepti ai unui socialism dovedit utopic, propovaduit de francezul Charles Fourier.
Intre anii 1880-1885 apar in diferite orase din Vechiul Regat primele nuclee socialiste. In 1888 sunt alesi primii deputati animati de idei socialiste, Ion Nadejde la Iasi si Vasile Gh. Mortun la Roman. Dar abia in anul 1893 are loc la Bucuresti primul Congres de constituire a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania (PSDMR), cu un program de revendicari politice si economice radicale, printre care: impozitul progresiv pe venit, asigurarea dreptului de asociere si de greva, ziua de munca de opt ore, repausul duminical, pensii de batranete, reglementarea muncii minorilor, rascumpararea de catre stat a marilor mosii si arendarea pamanturilor catre tarani etc. Bucuresti si Iasi in primul rand dar si Galati, Braila, Ploiesti, Craiova, Bacau, devin focare de cultura social democrata. Se dezvolta si presa social democrata prin publicatiile Lumea noua, Munca, Romania Muncitoare, Drepturile omului, Viitorul
