Jules Verne povesteşte despre cinci săptămâni în balon. Reporterul „Adevărul" a călătorit doar 20 de minute, încheiate cu o aterizare forţată de la 600 de metri altitudine.
Ieri dimineaţa, cerul Capitalei a fost colorat de cele opt aerostate înscrise în Festivalul internaţional al baloanelor cu aer cald. Desfăşurată pe durata a trei zile, până mâine, 10 mai, această primă ediţie a festivalului a reunit pe un câmp înverzit de la Cricova echipe din România, Republica Moldova, Olanda, Cehia, Ucraina şi Rusia.
SENZAŢII LA ÎNĂLŢIME
Startul a fost dat la ora 7.00 dimineaţa, când maeştrii aerului şi-au desfăşurat coloşii din pânză, pe câmpul amenajat pentru decolare. „Balonul meu are un volum de 2.000 de metri cubi şi a fost fabricat în 2008. Viteza e dată exclusiv de viteza vântului. Folosim un amestec de butan şi propan sau doar propan, pentru că are o putere de ardere mai mare şi ne dă o flacără consistentă", spune Ion Istrate, şeful echipei româneşti Johnbalon Sky Team. Umflarea unui balon necesită multă răbdare. Mai întâi, echipajul leagă balonul de nacelă şi cupola din pânză pe o suprafaţă cât mai mare. Apoi, unul dintre membri umflă balonul cu ajutorul unui ventilator cu motor.
Click aici să vezi prima GALERIE FOTO!
După ce aerostatul devine greu de strunit la sol, şeful echipajului dă drumul la un arzător care lansează flăcări lungi de până la trei metri. Datorită aerului cald, balonul se desprinde de pământ în poziţie verticală şi, după ce echipa are semnalul de decolare, se înalţă în văzduh. Eu am urcat în balonul Asociaţiei Regale de Aeronautică din Olanda, condus chiar de către preşedintele Departamentului de Ballooning al acestei organizaţii. Cu toate că pornirea a fost anevoioasă, obiectul zburător s-a desprins de sol ca o telecabină. La 600 de metri nu simţi decât dogoarea flăcărilor eliberate de arzător. Văzute