Poate ca ar fi trebuit sa ne nastem batrini si sa murim tineri, adica ferici Matusa Chibeta (Elisabeta) dixit: „Si-ntr-o buna zi, era chiar de Ovidenie, cade la pat: zace si zace... C-asa-i omul: astazi joci, mine zaci. Ca, stii vorba: si fierul rugineste, cit lumea nu traieste. Si treci zi, treci noapte, apropie-te moarte. Parca omul stie cind moare? Nu stie. Nu stii unde ti se crapa pamintul... Ca moartea nu are moarte cit ii pamintul. Vezi cit de nalt ii copacul, da' tot ii cad frunzele la pamint. Si gogeste ea, si gogeste. Dormea, dormeaaa..., parca somnul de pe urma dormea, un somn rupt din moarte. Ca, se stie, somnu-i oglinda mortii, gemanare cu moartea. Si azi rau, adauza si mai rau, ca mi-am zis: Ehei, Marioaro, ti-o batut ceasul. Nu te mai vindeci tu decit cu zama de clopot. De aici inainte lopatinul si gropatinul ti-s doctoriile. Nu mai vezi tu iarba verde la primavara. Acusi iesi cu talpile inainte si o sa faci larg in casa. Popa o sa-ti cinte aleluia, neamurile o sa dea colac si luminare si... gata. Firul rupt nu se mai toarce citu-i lumea! C-asa-i facuta lumea asta. Astazi mincam si bem, si mine nu mai sintem. Cindu-i sa te ia dracu', te ia si din pragu' bisericii. ...Acu' si pentru mine totuna-i. Am ajuns o rogojina veche pe care nici cinii n-ar roade-o. Ce sa mai traiesc?! Sapa si lopata s-o mina de tarna-n ochi. De-acuma copiii si nepotii sa-mi traiasca si sa se bucure de lume, ca eu mi-am trait traiul, mi-am mincat malaiul". * Cautind prin podul casei, dau peste o lampita: veche-veche si hirbuita, cu burlui subtiratic. O lasase mama acolo cu hat ani in urma. La virsta ei, mama nu e adepta societatii de consum. Ea are conceptia traditionala a taranului, care nu arunca nimic, el repara, cirpeste, aduna prin poduri, prin magazii: lasa acolo, o fi bun odata la ceva. Noi, consumatoristii, aruncam, distrugem, iar pe termen lung ne taiem craca de sub picioa