Pentru motive ce ţin în primul rând de fiscalitate şi de numărul taxelor, tot mai multe zone, sau chiar state întregi din SUA agită steagul secesionist sau îşi afirmă intenţiile de autonomie.
Unul dintre cele mai recente cazuri este al insulei Long Island, considerată „plaja newyorkezilor" şi unul dintre „refugiile turistice ale bogaţilor". Anul trecut, insula, ce numără peste 7,4 milioane de locuitori, având o suprafaţă de 3.567 de kilometri pătraţi, a votat „transformarea" în stat independent şi secesiunea de statul New York.
Un vot inutil, deocamdată, întrucât pentru a se „desprinde" insula are nevoie de aprobarea autorităţilor federale de la Washington. „Dar aceasta nu înseamnă că Long Island nu va mai încerca", susţine cotidianul „Wall Street Journal", care mai citează şi cazurile Californiei şi Floridei de Sud, al Kansasului de Vest, ori al rezervaţiei pentru indieni Navajos din nord-estul statului Arizona, de asemenea teritorii ce vor să-şi obţină „independenţa".
Un caz intens dezbătut de presa americană este cel al statului Texas, a cărui autonomie este cerută de guvernatorul republican al acestuia, Richard Perry. În aprilie 2009, Perry a susţinut o rezoluţie referitoare la suveranitatea statului Texas, în conformitate cu cel de-al 10-lea amendament al Constituţiei americane. Potrivit acestuia, „separarea de naţiune" este ilegală şi, practic, imposibil de înfăptuit.
Dar „ruperea" unui teritoriu cu scopul de a forma un alt stat este permisă, iar în istoria Americii există cunoscutul precedent al statului Maine, format după „desprinderea", în 1819, a unei regiuni întinse din nordul statului Massachusetts. După „modelul Long Island", provinciile de coastă din statul Maryland (estul SUA) intenţionează, la rândul lor, să formeze un nou stat, Chesapeake.
Există antecedente
Istoria americană consemnează şi cazul Californiei de Sud
