Despre Bucureşti au apărut în ultima vreme o mulţime de cărţi, şi numărul lor creşte neîncetat. N-ar trebui să treacă neobservată printre ele aceea recent apărută la Editura Curtea Veche, care uneşte calităţile estetice ale unui album cu informaţia riguroasă a unui studiu istoric. Titlul, Bucureştiul european, vrea să apere ideea că, deşi născut tîrziu faţă de alte capitale şi purtînd cicatricile unor devastări dintre care cea mai sălbatică a fost după 1977, oraşul a reprezentat un reper internaţional datorită eforturilor depuse în perioada interbelică pentru asanarea, organizarea şi înfrumuseţarea sa. Mai mult chiar, o privire către sfîrşitul secolului al XIX-lea arată că proiectele pe care s-au bazat acele realizări erau mai vechi, începînd încă din vremea lui Cuza.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Autorul, Bogdan Andrei Fezi, a publicat la Paris în 2005 teza lui de doctorat Bucarest et l’influence française: entre modèle et archétype urbain, 1831-1921. Structurarea arhitecturală şi urbană s-a desfăşurat avînd drept model Parisul. O ştiam toţi; ceea ce ni se spune nou aici este că acelaşi exemplu a fost urmat ulterior la Berlin şi Dresda, la Mexico City sau Cairo. Datele despre măsurile legislative luate pentru a stimula construirea de locuinţe, inclusiv scutiri temporare de impozite, sînt şi ele noi şi semnificative. Tot inspirate de regulamentele franceze au fost şi deciziile modernizatoare ale Primăriei, în perioada în care guvernarea Capitalei au avut-o, pe rînd, liberalul Pache Protopopescu şi conservatorul N. Filipescu. Tot capitolul referitor la rolul inginerilor francezi şi al firmelor din Franţa este foarte bine documentat. Cu privire la rectificarea Dîmboviţei şi canalizarea oraşului mai există un fond de arhivă parizian care ar merita cercetat la venerabila Bibliothèque de l’Institut, unde nu şt