Aterizez pe Chopin, Varşovia, cu o cursă Lot, dinspre Henri Coandă, e 7 dimineaţa. În noua locaţie privesc curios ce întâlnesc: călători, bagaje, ieşirea, dar nu mă opresc, schimb 10 lei în câţiva zloţi şi ajung în staţia de metrou.
Drumul până la Warsawa Centralna mă ţine captiv în o lume imaginară, periferiile Varşoviei imi amintesc de un peisaj familiar, însă aeroportul, metroul/trenul de suprafaţă în care mă aflu continuă să stârnească uimire asupra mea.
Warsawa Centralna e cea mai importantă staţie de tren din Varşovia, probabil din toată Polonia, un fel de Gara de Nord, doar că e...recondiţionată. Ies tot mai surprins spre exteriorul Gării Centrale din Varşovia să văd împrejurimile. Un monstru maro-închis, se impune şi domină ieşirea principală, e un palat comunist. Zâmbesc în faţa lui, nu ştiu exact ce e, doar bănui (efectul documentării de acasă), caut şi alte puncte, imediat observ în stanga intrării principale, în lateralul Gării Centrale, un mall, mai atent văd şi un drum de legătură între cele două puncte apropiate. Mai în spate, luceşte o clădire înaltă, cu o scobitură pe mijlocul său, imediat lângă un mic bloc comunist, de 4 etaje.
Mai atent găsesc o piaţă, intersecţie, un parculeţ şi uşor încep să mă integrez în peisaj, aşa că decid să merg spre parcul din spatele monstrului, în care mă aşez pe o bancă. Bagajele mele îmi dau sentimentul unui deţinut legat cu o greutate de el. Mă uit la Palatul comunist din faţa mea, e 5 septembrie 2012, iar în 1 septembrie 1939 Hitler atacă Polonia, în aceeaşi lună Sovieticii atacă ţara lui Chopin, apoi Guvernul de la Varşovia capitulează şi se refugiază în România, toate astea în Septembrie 1939. Acest jurnal este despre urmările trecutului, poloni, români, Europa şi viiitor. Bun venit în Septembrie-ul meu polon.
Sentimentul de străinătate începe să se instaleze în mine, as
