Într-o listǎ a „celor 22 cele mai puternice icoane fǎcǎtoare de minuni” aflate pe teritoriul României, se regǎseşte şi „icoana-dublǎ” de la Mǎnǎstirea Cǎldǎruşani, o icoanǎ „prigonitǎ” şi ascunsǎ de prigonitori, o icoanǎ cu o istorie proprie încǎrcatǎ, crezutǎ pierdutǎ, într-o vreme, şi apoi regǎsitǎ.

Icoana Maicii Domnului, adusǎ în 1940 de la Mǎnǎstirea Noul Neamţ (azi, in Transnistria), e unicǎ prin perfecţiunea execuţiei, ca şi prin înfǎţişarea, pe verso, a Sfântului Gheorghe tronând. De aici şi denumirea de „icoanǎ-dublǎ”, cǎci, deşi e cunoscutǎ sub drept „Icoana Maicii Domnului”, un al doilea sfânt (un sfânt militar, puternic, luptǎtor, rǎzbǎtǎtor) este pictat în interiorul aceloraşi rame. Prin minunile pe care le sǎvârşeşte astǎzi – dupǎ ce a fost redescoperitǎ şi aşezatǎ la loc de cinste – ca şi prin cele care se istoriseşte cǎ le-ar fi sǎvârşit în existenţa ei secularǎ, icoana de la Cǎldǎruşani şi-a cǎpǎtat bunu-i renume şi a intrat în circuitul pelerinajelor.

Icoana-dublǎ de la Cǎldǎruşani a fost adusǎ aici în 1940, de la Mǎnǎstirea Noul Neamţ. Cu 6 ani în urmǎ, pe când vizitam acel frumos aşezǎmânt ctitorit de un grup de cǎlugǎri plecat din vechiul Neamţ, cel al Moldovei seculare, s-a fǎcut vorbire despre icoana lor plecatǎ în bejenie, la ceasul cel trist al înstrǎinǎrii ţǎrii cǎtre sovietici. În 1940, în timpul refugiului pe care au fost siliţi sǎ-l facǎ mulţi cuvioşi şi multe cuvioase ale Basarabiei, dupǎ încheierea pactului Ribentropp-Molotov, cu mare grijǎ au luat cǎlugǎrii icoana cea fǎcǎtoare de minuni şi numai ei ştiu cum au reuşit sǎ o treacǎ printre inamici, salvând-o peste Prut. Dintre cǎlugǎrii aceia, o parte s-au aşezat la Cernica, o altǎ parte la Cǎldǎruşani (aşa cum, dintre cǎlugǎriţe, pe multe aveam sǎ le regǎsim, apoi, la mǎnǎstirile Pasǎrea şi Pissiota).

Semn puternic al credinţei creştine, icoana fǎcǎtoare de minuni de la N