Ultim supravietuitor al sefilor de stat din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, Mihai I a dovedit prin intreaga sa viata, atitudine si hotarari ca ar fi putut fi regele perfect pentru romani. Istoria i-a refuzat aceasta sansa.
In prima sa perioada de domnie era doar un copil sub Regenta, detronat printr-o lovitura de stat chiar de catre tatal sau, Carol al II-lea, in colaborare cu Iuliu Maniu, prin ceea ce s-a numit Restauratia din Iunie 1930. A primit in schimb titlul, special creat, de Mare Voievod de Alba Iulia.
A avut parte de o educatie deosebita, tatal sau infiintand la Palat o clasa speciala formata din 8 si apoi 12 elevi din clase sociale diferite, clasa la care au predat marile nume ale scolii romanesti, pentru a urma apoi o pregatire mecanica (potrivita cu pasiunile sale) si militara (conform pozitiei si raspunderilor sale).
Atunci cand a redevenit rege, la 19 ani, pe 6 septembrie 1940, in urma renuntarii tatalui sau la tron, in conditiile dramatice ale ciopartirilor teritoriale practicate de catre puterile totalitare, sub presiunea fortelor politice interne si externe, Mihai I a fost obligat sa-l investeasca imediat "pe generalul Ion Antonescu, presedintele Consiliului de Ministri, cu depline puteri pentru conducerea statului roman".
Complet marginalizat de Ion Antonescu in conducerea statului, regele Mihai I a aflat de la BBC despre intrarea Romaniei in cel de-al doilea Razboi Mondial de partea puterilor Axei, prin atacarea URSS la 22 iunie 1941. Foarte tanarul rege a fost de acord cu eliberarea prin lupta a Basarabiei si Bucovinei de sub ocupatia sovietica, dar s-a impotrivit, fara sanse, continuarii operatiunilor militare ale trupelor romane alaturi de Germania dincolo de Nistru.
Intelegand in profunzime interesele nationale, dar si cursul evenimentelor, Regele Mihai I a avut curajul si puterea de a dispun