Stiu, e o tema deja tocita: va disparea cartea ca obiect de hirtie? Cel mai probabil, traim intr-o lume mult prea indiferenta fata de carti si mult prea pragmatica. Noi, cei deja condamnati, nu o sa renuntam usor la ticurile noastre; dar sint convins ca un tinar va prefera clar varianta electronica. E bine, e rau? Nu stiu, dar mereu ceva se pierde atunci cind ceva se cistiga... Acum o saptamina am primit, cu ocazia unei aniversari, din partea unor prieteni dragi, o scula fata de care aveam mari, mari retineri, dar pe care, nu doar din curiozitate, mi-o si doream: un ebook-reader. I-am descoperit treptat modul de functionare; nu am niciodata rabdare si nici nu imi place sa citesc niste instructiuni de folosire pe care sa le aplic apoi tale quale(va incurca expresia? Pardon!). Teoria, pe care pina la urma am deprins-o, spune ca in dreptunghiul gri care are proportiile portofelului unei doamne incap cam 4000 de carti. Adica aproape la fel de multe cite am eu in biblioteca personala. (Fireste, nu le-am citit pe toate, dar ma consolez la gindul ca am citit destule altele...) Si iata-ma privind la inceput sceptic, apoi din ce in ce mai prietenos la fleacul acesta plin de promisiuni. De regula, ma atasez de lucrurile mele; am tabieturi de care sint aproape dependent si majoritatea sint legate de lucrurile intre care ma invirt zilnic. Nu e greu, deci, de ghicit de ce micul obiect mi-a devenit simpatic instantaneu. Dar cum sa pui semnul egalitatii intre peretii plini de carti pe care le-ai cumparat in timp, uneori cu emotii care depasesc alte victorii personale, si un mic obiect care-ti incape lejer in buzunar? Sigur, imi spun, important e sa citesti, nu conteaza cum... Ba conteaza, ma corectez prompt. Pentru mine chiar conteaza. Asa se face ca, de o saptamana, ma framint avind de ales intre volumele care imi ocupa mare parte din spatiul domestic si cele care se masoara in MB