Romania se afla prinsa in clestele unui paradox: coabitarea pare sa fie in egala masura indispensabila si, cum scrie Dan Tapalaga, imposibila. Aici se afla marea provocare, cum sa se ajunga la normalitate dupa ce s-au scurs peste o suta de zile de buimacitoare anormalitate. Poate ca este cazul sa reamintesc doua fapte esentiale si lesne verificabile: Traian Basescu l-a nominalizat pe Victor Ponta premier. Victor Ponta, in alianta cu Crin Antonescu si Dan Voiculescu, a organizat un asalt concertat si sistematic impotriva statului de drept. Demiterea lui Traian Basescu era doar unul din obiectivele pucistilor. Unul fundamental, dar nu singurul.
Vor putea cei care au pus la cale lovitura de stat pseudo-legala din 3-6 iulie 2012 sa coabiteze cu cel impotriva caruia au organizat acest atac? Pot ei sa-si controleze patimile, sa renunte la suicidara nesabuinta care pare sa fie conditia lor existentiala si sa aseze interesele tarii mai presus de acelea ale variilor indivizi amenintati de actiunile unei justitii independente? Pot ei intelege ca destinul Romaniei nu se confunda cu acela al lui Voiculescu, Vantu si Fenechiu? Isi poate stapani Victor Ponta propiile pulsiuni irationale, ca sa nu mai vorbesc de orgoliul exploziv al unui personaj, presedintele interimar al ultimelor saptamani, furiosul demagog El Crin, care pare invite fara oprire un consult psihiatric?
Se pot sustrage ei imbratisarii perverse cu un fost securist pentru care democratia romaneasca este o perpetua palma primita pe propriul obraz (desi, ma grabesc sa adaug, asemenea personaje nu au obraz)? Pot scapa ei de tutela inveteratului bolsevic Ion Iliescu? Se pot emancipa, pot actiona, in fine, cu acea maturitate fara de care actul de guvernare devine o penibila parodie, o injositoare mascarada? Pot ei deschide un dictionar spre a citi o definitie a conceptului de responsabilitate? Pot intelege,
