Ca să lămurim de la bun început, eu sunt în principiu un susținător moderat al gazelor de șist, tot așa sunt și pentru exploatarea oricărei resurse care există; zic da, să se exploateze, câtă vreme se îndeplinesc două condiții:

- beneficiile depășesc costurile, la costuri intrând și externalitățile de mediu, sociale etc.; la beneficii intrând și cele de siguranță a aprovizionării, diversificare a surselor adică reducerea dependenței de un monopol cu toane etc.

- instituțiile publice care urmăresc ce se întâmplă cu externalitățile cu pricina și forțează companiile care le produc să și le internalizeze funcționează.

Revenind la gazul de șist, înțelegerea mea e că într-o țară normală riscurile sunt gestionabile (altminteri n-ar trăi chiar așa fericiți oamenii ăia prin Dallas cu puțurile pe sub școlile unde învață copiii lor, și bănuiesc că la capitolul informare cetățenească stau mai bine decât noi).  Dar pentru asta trebuie să existe niște reglementatori, de mediu, de protecție a consumatorilor, fiscul etc., în stare să aplice niște reguli stricte.  De fapt, nici măcar nu se pune problema să știe să FACĂ regulile, deja sunt făcute în alte țări și pot fi copiate, riscul major într-o țară ca a noastră e mai curând de coruptibilitate, adică riscul ca o companie mare și bogată să dea o șpagă ca reglementatorii și autoritățile publice să se uite în altă parte.  În cazul României, și al gazului de șist în special, zic așa: e iresponsabil și populist să expediem din start discuția, că depindem și noi de ruși cu gazul, și vom depinde din ce în ce mai mult în anii care vin, iar prețul la care cumpărăm noi de la ei e la fel de prost ca și pentru polonezi, 500-550 USD/1000 m3.  Bașca orice activitate industrială pe lumea asta are un risc și un cost de mediu, și nu mai putem trăi în copaci.  Dar în același timp n-am încredere că statul român e în stare să gesti