Anul şcolar 1989-1990 a debutat pentru elevii Liceului de Informatică "Grigore Moisil" din Iaşi cu un tur de forţă la cules de struguri. Urcaţi în autobuze hârbuite, au fost duşi, după mai puţin de o săptămână de la debutul cursurilor, la ferma "Doi peri". Muncă forţată, patriotică. De la care n-aveai cum să lipseşti, fie că te chema Iliescu, Roman, ori chiar Bobu sau Mănescu.
MUNCĂ DIN GREU
La ferma "Doi peri" au fost cazaţi în mijlocul viilor, în dormitoare comune, cu paturi suprapuse, cu câte 60 de locuri. Pentru bobocii de liceu, viaţa a fost cu atât mai grea cu cât cei mai mulţi dintre ei nu prea mai practicaseră muncă fizică. La "Doi peri", condiţiile erau dintre cele mai grele pentru elevi: se lucra zi-lumină, masa se lua într-o cantină plină de atâtea muşte încât cădeau şi-n farfurii, norma era de 80 de găleţi pe zi, mai mare decât a unui zilier, spălarea se făcea afară la un jgheab, iar grupurile sanitare, şi ele afară, erau puţine şi murdare.
Şefa fermei era aspră şi ţipa la copii, iar profesorii care-i însoţeau pe elevi nu ţineau cont de nimic pentru a-i face să muncească. Despre toate acestea îşi aminteşte Adriana Ionescu, elevă în primul an la Liceul de Informatică. "Nici nu ne-am dezmeticit bine, mai ales că fusese o admitere deosebit de grea, iar la acest liceu intrau numai elevi foarte buni, care întotdeauna îşi văzuseră de învăţat. Însă, în locul lucrurilor interesante pe care mă aşteptam să le aflu, întrucât era vorba despre o specializare relativ nouă la acele vremuri, am aflat că trebuie să-mi fac bagajul, pentru că voi merge două săptămâni la cules de struguri. Nu ştiam la ce să mă aştept, aşa că nu mi-am luat haine de lucru, ci pe cele obişnuite, inclusiv blugii cu buzunare la genunchi de care eram foarte mândră, pentru că erau tare rari pe atunci. Într-o dimineaţă am fost înghesuiţi într-un autobuz hâ