Summary Da, asta a adus şi de această dată Promenada Operei! Un spectacol popular de mare atracţiozitate, spectacol luminos, strălucitor, spectacol în aer liber adresat în ceas de seară publicului bucureştean rămas în capitală la sfârşit de august!
Un spectacol popular, un spectacol de bun gust.
O recuzită bogată, focuri de artificii, trăsuri de epocă – de epocă antebelică, automobile de lux de început de secol trecut, cai albi, exemplare cabaline superbe… au însoţit intrarea în scenă a artiştilor protagonişti. Voaluri multe şi vaporoase – cam prea multe ! – au încercat a masca faţada în parte ponosită a teatrului… inaugurat în urmă cu şase decenii.
Publicul! A fost marea surpriză a momentului! Numeros. Foarte numeros şi atent. S-a stat pe scaune oferite cu generozitate pe întregul parvis al teatrului, până spre carosabil! Au fost prezenţi, cred, peste 6.000 de spectatori cărora li s-au alătură cei care au stat în picioare in spatele gradenelor plasate de forţele de ordine. Concertele în aer liber, în primul rând cele de operă, câştigă şi la noi, astăzi, un numeros public. Trebuie sa fim atenţi ce anume îi oferim. Nu este un public prea educat în acest sens. Dar este un public care gândeşte, care savurează momentele frumoase, consistente, ale existenţei. Sunt motive în plus să-l respectăm.
Verdi! Iubit de artişti, iubit de publicul nostru.
Muzica? Mult Verdi, mai puţin Wagner. Doar suntem la Bucureşti! I-am comemorat cum am putut mai bine pe cei doi compozitori, marile genii ale muzicii de operă ale secolului al XIX-lea. Imbucurător a fost faptul că muzica vocală a lui Ceaikovski a constituit o prezenţă notabilă. Mă refer la muzica de operă cântată în original!.
Surprize…
Promenada… a oferit câteva bucurii, câteva surprize importante. Mă refer la tânărul dirijor Cristian Sandu, cel care a ţinut bine în mână întregul spectacol
