Emilian Marcu De mai bine de jumatate de secol, fara a fi nici comunitara, nici maidaneza, nici sloboda si nici legata, alaturi de dulaul mioritic Pantiuka, se preumbla, in sus si in jos, prin, atat de generosul, Copou, batrana Laika. Cu ochii ageri si inima lunecoasa, de pe cand era catelandra tanara si pofticioasa, se arata doritorilor, in scris si oral, latrand cat o tin bojogii la luna noua crezand ca-i un covrig de Buzau.

Batrana Laika priveste chioras la luna si maraie, gata s-o muste acum cand, e liber la muscat si la improscat clabuci, in dreapta si in stanga, mai ales in stanga, pe cine nici cu gandul nu gandesti. Ciupind de ici de acolo si aratandu-si urma muscaturii fie la nord, fie la sud si cand are posibilitatea la centru, isi incropeste laturile si latraturile cu un entuziasm egal cu egala sa Ana cea intr-o ureche, Ana de Codaiesti. Pe aceasta batrana Laika o injura cu foc, in public (asa se poarta) iar noaptea, cand vigilenta doarme, scoate de sub perna poza mamei ei adoptive si o mangaie cu lacrimi, spunandu-i printre sughituri "ce bine-mi mai era cand era rau"!

Apoi o intreaba "Ce rau v-am facut de m-ati pedepsit atat de crunt, dandu-mi posibilitatea sa fac atata tapaj pentru ceea ce am pacatuit, din ignoranta, si nu din lupta impotriva clasei conducatoare?"

Dar, iata-ma azi luptatoare pe baricadele dizidentei.

Si batrana Laika, scotandu-si cravata rosie de sub perna si folosind-o pe post de evantai, ii face vant (de cand viseaza ea la asa ceva) lui Pantiuka si printr-un ochi de geam, cu marginile vopsite rosu (ea sustine ca asa isi bate joc de comunistii care au trimis-o in Cosmos), priveste covrigul lunii care-i aminteste de covrigii de Buzau pe care ii manca din ochi in copilarie si se ruga sa ajunga dizidenta.

Iar el, batranul Pantiuka, explorand, printre hamaiturile ei, spatiul mioritic in care a des