Odată, aflat undeva în Siberia, nu departe de Cercul Polar, a cunoscut un om. Cu o ciudată înfăţişare de pustnic. Şi cu o devastatoare tristeţe în priviri. Auzindu-l vorbind, s-a apropiat şi l-a întrebat, în româneşte: "Frate, cum mai este viaţa pe acasă?". Omul era unul dintre nenumăraţii basarabeni deportaţi de Stalin. Astăzi, scriitorul Ilie Tănăsache îşi sărbătoreşte ziua de naştere! La mulţi ani!
"Viaţa, un şir interminabil de întrebări şi mirări"
"79 de ani!... Neîndurătoare sunt acceleraţiile timpului! Sigur că mă întreb, uimit: când s-au adunat atâţia? Mai presus de toate, însă, mă copleşeşte, în acest ceas aniversar, nesfârşitul şir de mirări, de care am parte. Pe care continuu să le trăiesc de la această altitudine a vârstei. Zilele trecute, de exemplu, puneam oarece ordine în hârtiile personale. Şi astfel am dat peste un document care atesta că tatăl meu manevrantul de vagoane Radu Tănăsache «cotiza» la curbele de sacrificiu din anii '30. (În acea vreme, cu siguranţă, eu abia dacă gânguream cel mai înduioşător şi sfânt cuvânt din orice limbă de pe pământ: cuvântul mamă.) Acum, caligrafiez cifrele 79, în plină criză. Într-o societate dureros de decalibrată, cu aceleaşi curbe de sacrificiu.
ANII CUMPLITI DE SECETA, DE FOAME...
Să nu mă mire? Să nu mă tulbure astfel de repetabile interferenţe în destinul meu de pământean? Nu de puţine ori îmi imaginez propria memorie la dimensiunea unei case. În care tot înghesui fel de fel de lucruri, iar atunci când deretici rămâi uluit cât de multe s-au strâns laolaltă. Ani frumoşi din copilăria mea au încremenit în perioada interbelică. Apoi, repere dramatice, existenţiale cutremurul de neuitat din '40. Războiul. Anii cumpliţi de secetă, de foame. Anii, în care pentru noi, şcolarii, Blaga sau Arghezi, Radu Gyr ori Eliade etc. nu au existat! Evident că pe cerul culturii no