Un Guvern practic inexistent si un Parlament decimat de interesele electorale trebuie sa dea o lege a bugetului si una a pensiilor. Cum ar arata un guvern in care fiecare formatiune parlamentara sa participe cu cite unul, doi sau trei ministri? E dificil de imaginat chiar si intr-o Romanie care a trecut, totusi, de doua ori prin astfel de situatii in ultimii 20 de ani. Prima oara s-a intimplat dupa ce minerii au fortat caderea Guvernului Roman, in septembrie 1991, cind Theodor Stolojan a preluat pentru un an conducerea unui cabinet de uniune nationala. A doua oara s-ar putea spune ca a fost chiar anul acesta, cind criza financiara a dezmintit peste noapte o crestere economica de 8 la suta - e drept, sabotata deja prin cheltuielile iresponsabile la care a fost supus bugetul de stat inaintea alegerilor parlamentare de anul trecut, in ciuda avertismentelor privind inrautatirea conditiilor din mediile de afaceri si nu numai. Insa cele peste 70 de procente pe care le-au avut impreuna PDL si PSD au folosit doar la campaniile alegerilor europarlamentare din iunie si prezidentiale din noiembrie. De fapt, acestea din urma se vor tine din inertie, pentru ca de alianta PDL-PSD s-a ales praful, iar Guvernul Boc mai are doar doua saptamini de viata: expira termenul celor 45 de zile in care premierul mai poate semna vreo hotarire, pentru ca alte acte normative i-au fost interzise de motiunea de cenzura adoptata in fatidica zi de 13 octombrie. Si totusi mai exista un dram de responsabilitate in sufletele celor ce se considera conducatorii unei tari care, sa recunoastem, functioneaza singura de ceva vreme: pusi cu spatele la zid de FMI, care nu a mai virat banii luna aceasta, au fost nevoiti sa adopte consensul fortat doar atit cit Guvernul Boc sa poata sa inainteze Parlamentului proiectul legii bugetului pe 2010. Care Parlament nu-si gaseste timp acum, in toiul campaniei electorale