Motivele cunoscute ale războiului civil din Siria ţin de atrocităţile regimului sirian comise asupra propriului popor. Însă, rădăcinile conflictului sunt mult mai adânci. Ele pornesc de la puternicele dispute religioase în urma cărora o sectă aparent islamică, persecutată de mai multe secole, a reuşit în câteva decenii să preia puterea asupra întregii Sirii.

De mai bine de 20 luni, regiunea denumită „Cornul Abundenţei" este măcinată de un război civil iscat din cauza nedreptăţilor regimului condus de preşedintele Bashar al-Assad. Însă, dincolo de abuzurile Guvernului şi ale Armatei comise asupra poporului, originile războiului sunt, mai degrabă, religioase şi etnice decât strict politice.

Din martie 2011, populaţia siriană protestează zilnic împotriva regimului Al-Assad, a atrocităţilor comise de Armată şi a lipsei de libertate de exprimare la care a fost supusă de câteva decenii încoace.

Potrivit declaraţiilor lui Hassan Alhadad, directorul Centrului Cultural sirian „Al Hekma" din Bucureşti, guvernanţii sirieni refuză în continuare să renunţe la putere, iar „cetăţenii preferă moară împuşcaţi pe străzile oraşelor decât să trăiască sub conducerea familiei Al-Assad", care manipulează toate sectoarele de activitate ale ţării.

„Cruciada" alawită

Însă originea conflictului depăşeşte privarea de libertate de exprimare, sărăcia şi abuzurile comise forţele de securitate ale regimului. Rădăcinile se află, de fapt, în împărţirea etnică şi religioasă a poporului.

Potrivit explicaţiilor lui Ghayas Masalati, fostul preşedinte al Ligii Arabilor Sirieni din România, războiul civil din Siria este, mai degrabă, o „cruciadă" a grupării alawite care ţine cu dinţii de putere în faţa majorităţii sunite a statului arab.

Declaraţiile lui sunt susţinute şi de profesorul doctor în politică internaţională Vali Nasr, din cadrul Şcolii de Drept şi de Dip