Scris, regizat si interpretat de Scott Pendergast, „Kabluey” (Oaia albastra a familiei) spune in cheie independenta povestea unui „copil” de 32 de ani care ajunge in casa cumnatei pentru a face pe babysitter-ul pe langa niste dracusori de nepoti. Un subtire fir narativ pentru o istorie care ar fi putut fi spusa intr-un scurtmetraj sau chiar intr-un videoclip.
Scott Pendergast nu duce lipsa de un anume simt al imaginii si ritmului, si pare dornic sa rupa cu conventiile. Inclusiv sa faca film despre mai nimic, desi pastreaza razboiul din Irak pe un fundal mic-mic, ca o justificare incerta pentru nesiguranta eroilor, inclusiv pentru salbaticia celor mici.
„Oaia albastra a familiei” dispune de o poveste inconsistenta, desi are actori buni, e bine filmat si tradeaza un gust special pentru tot ce iese din pluton.
Numai ca gaselnita animalutului albastru, care aduce mai mult a extraterestru picat cu treaba pe pamant – sa imparta fluturasi pentru o firma obscura – functioneaza cateva minute (vizual si dramaturgic). Dupa care nu-si mai face efectul, pentru ca mare lucru nu se intampla.
De fapt, daca vorbesti cu un cineva dupa vizionare, poti avea dificultati in a rezuma subiectul. E evident, eroul – Salman – e un copil mare crescut intr-o lume pe care n-o intelege la nuanta, un fel de inger deselat, dar relatiile pe care el le stabileste cu ceilalti par, din vina scenariului, destul de subrede. Si nici el nu prea are consistenta.
In ciuda catorva momente comice, filmul prefera sa lase in suspensie situatii si personaje – inclusiv finalul, dandu-ti impresia ca nu se ia prea in serios si ca nu tine sa-si defineasca prea clar eroii. (Chiar daca lanseaza o torpila politically incorrect, punand-o pe cumnata sa aiba o aventura cu altul in vreme ce sotul ei lupta in Irak.)
„Oaia albastra a familiei”/”Kabluey” –
