Sâmbătă, 23 octombrie 2010, pe o scenă din Craiova… Flancat de rapsozii populari Petrică Mâţu Stoian şi Constantin Enceanu, fostul primar Antonie Solomon, proaspăt eliberat din puşcărie, îşi explică suspinând oful în faţa amatorilor de muzică populară.
"Nu ştiţi ce greu este să stai cu 18 persoane întro cameră de 5 pe 3, eu nu am suportat nici în domiciliul meu să stau aşa aglomerat", explica fostul deţinut viaţa în Penitenciarele Colibaşi şi Galaţi. Peste o sută de craioveni aplaudă cugetarea. La finalul spectacolului de muzică populară, primarul-pârnăiaş mai produce încă un tril: "Na, na, na că n-am murit/ Duşmanii au înnebunit/ Nu mă văd ei mort pe mine/ Că Dumnezeu încă mă ţine". Acest şlagăr valoros merită să devină refrenul tuturor şpăgarilor zglobii şi şturlubatici care blagoslovesc cu prezenţa lor politica noastră dâmboviţeană.
Pentru memorie, primarul făcuse puşcărie aproape 6 luni, între 3 martie şi 8 septembrie 2010, pentru luare de mită în formă continuată, fals şi uz de fals. Procesul, e important de subliniat, este încă nefinalizat. La temelia procesului, însă, stă închirierea unui stadion cu fabuloasa sumă de un euro pe lună şi o înregistrare telefonică ce ar proba şpaga. După ieşirea din puşcărie, primarul e reales pe 5 noiembrie 2010, cu 342 de voturi pentru şi 10 împotrivă, liderul filialei locale a partidului din care face parte acum. Celor care se grăbesc să acuze partidul le reamintesc că, în 2004, şturlubaticul era în alt partid.
Alt exemplu, aceleaşi ingrediente. Atunci când europarlamentarii furioşi l-au huiduit copios, la scenă deschisă (un fapt fără precedent în istoria Parlamentului European), Adrian Severin ar fi putut fredona, de exemplu, maneaua lui Solomon, din noul jilţ cu numărul 777 - flancat de Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor. În locul sunetului aşteptat de public - anume al crăpării obrazului
