Emisiunea lui Radu Banciu de pe B1TV a împlinit doi ani de existenţă. Îi urăm şi noi câţi ani îşi va dori şi domnia sa să persevereze în acelaşi stil. Asta deoarece un telespectator entuziast ne scrie cu oarecare îngrijorare că nu înţelege unele contradicţii din comportamentul favoritului său. Iată, de pildă, chiar aniversarea „a fost un prilej marcat de colegii lui de la ştiri, care i-au oferit florile în direct, dar la gestul lor, Banciu a răspuns în dodii, luându-le atenţia la mişto, interpretându-le acţiunea drept un mesaj de ferpar. Unii dintre ei au încercat să contracareze impresia şi, urându-i viaţă lungă «lumii» sale, i-au promis pentru la anul o bicicletă, dacă va fi «cuminte». Cu prilejul recentei sale prezenţe în emisiunea Marinei Constantinescu, aflăm că audienţa sa de pe sticlă ar spori şi cu un public de bună calitate, care � Publicitate �l prizează preferenţial, alegând să plece la pauză din sălile de teatru numai ca să-l poată urmări la tv. Dacă sondajele în materie nu mint, s-ar zice că s-ar afla pe val. Până la emulaţia în masă cu emuli dezirabili, dar şi cu epigoni nu mai e decât un pas. O spunem asta întrucât el începe să fie nu numai urmărit, adică, spus în stilul său, «faire des mouches», ci şi «citit». La început, de iniţiaţi şi colegi. Elocventă mi se pare aici descifrarea tehnicii sale creative de colegi din B1TV ca fiind tratarea cu ştaif de mare rafinament cultural, a unor simple ironii (care luate în sine nici măcar nu presupun o prea mare cultură). S-ar putea spune, chiar în stilul lui Banciu «c’est pas si bon», iar asta de vreme ce lumea sa tocmai tinde la un apogeu, ca audienţă, la un început de sfârşit, la un colaps către «une étoile naine blanche». Stinsă. Ne-am putea întreba, oare peste câtă vreme Banciu de la tv ar putea deveni total previzibil? Nu ne dorim şi nu-i dorim ca asta să se întâmple.“ Nici n-ar fi posibil,