Călin Hera: "E o lună şi jumătate de când multă lume întreabă cum de ne-am permis să intrăm cu picioarele încălţate în viaţa Florinei, fetiţa de 11 ani rămasă gravidă după ce a fost violată de unchiul ei."
Totul a început cu ştirea: o fetiţă de 11 ani a fost violată de unchiul ei. În România anului 2008, aşa ceva e „comun, banal, plictisitor“ (am citat din reclama excelentei emisiuni matinale de la Radio Guerrilla). Ieşit din comun a fost faptul că familia fetiţei a decis să nu plece ochii în pământ, să nu-şi accepte „ruşinea“: a cerut întreruperea sarcinii. Avem ceva aici, am spus atunci şi am ales să „ţinem“ subiectul. Zile la rând, „Evenimentul zilei“ a relatat pe larg evoluţia absurdă a evenimentelor, a prezentat drama micuţei şi a insistat că nu e vorba despre avort, ci de libertatea de a alege în cazul unei fetiţe abuzate incestuos.
„Nu dă voie legea“, a fost argumentul antiavort cel mai invocat de medici. Am spus că o lege care e împotriva oamenilor e o lege proastă şi trebuie schimbată. În fine, ştiţi povestea comisiei de la Ministerul Sănătăţii, a româncei stabilite în Anglia care a luat cazul pe cheltuiala proprie, a întreruperii de sarcină şi a reacţiei medicilor englezi. În ceea ce ne priveşte, am dat publicităţii doar acele informaţii pe care le-am considerat relevante şi care am considerat că nu contravin interesului fetiţei. Am respectat dorinţa familiei de a nu dezvălui locul în care urma să aibă loc intervenţia. De ce ne-am implicat? De ce am făcut toate acestea?
Cel mai bun răspuns e răspunsul la o altă întrebare: ce s-ar fi întâmplat dacă n-am fi făcut-o? Familia Florinei ar fi avut în faţă două opţiuni. Prima: să „rezolve“ cumva problema pe şest. Cu riscurile cuvenite în cazul unui avort la aşa o vârstă fragedă. Probabil că mulţi medici s-ar fi încumetat să o facă dacă n-ar fi fost aşa mult tam-tam. E vorba, n