Specialistii au dat verdictul final in privinta cauzei cutremurelor din Galati, o cauza tectonica amplificata sonor de panza freatica in zona Izvoarele. Nu am caderea sa ii contrazic si nici motive sa o fac. Dar localnicii sunt convinsi ca sunt mintiti si dau in continuare vina pe exploatarea petroliera din zona. Si nu cred ca este o suspiciune punctuala.
Sigur ca la aceasta neincredere au contribuit decisiv si scandalul gazelor de sist, si demiterea intempestiva a directorului Institutului Geologic Roman, toate prea putin explicate, prea putin fundamentate, lasand loc nu numai pentru fisuri, ci pentru canioane de suspiciune. Dar e mai mult decat atat.
Suspiciunea e generalizata si neincrederea defineste relatia dintre cetatenii romani si institutiile, autoritatile care ii conduc. De la temperatura oficiala comunicata de INMH in zilele caniculare sau geroase, cand "sigur ne mint ca sa nu fie aplicata legea pentru temperaturi extreme", pana la increderea in calitata atestata a unor produse - "toate sunt la fel, numai ca unii au dat spaga sa fie declarate bio"- la aceea in rezultatul votului sau in justetea unor sentinte judecatoresti, orice act oficial, orice comunicare este pusa sub semnul intrebarii.
Este trist si grav ca romanii nu au incredere in verdictele oficiale, oricare ar fi ele, iar faptul ca li se supun tine mai mult de o natura comoda si mai degraba resemnata. Dar partea cea mai trista nu este neincrederea in sine, ci faptul ca ea este justificata, explicabila daca nu chiar intemeiata.
Pe de-o parte exista o mostenire comunista, obisnuinta istorica de a pune la indoiala orice decizie publica. Minciuna propagandistica definea regimul comunist menita sa sustina "succesul" regimului.
De 23 de ani minciuna a ramas in linii mari aceeasi, dar ea acopera cu mult mai mult decat falimentul istoric al unui
