D.Coman- marile ocazii ale Unirii au însemnat două baloane trimise pe lângă poartă şi alte două acţiuni re-zolvate de Coman. Un şut oarecum mai greu, fiind deviat dar pe care Dani l-a prins sigur şi o intervenţie magistrală la lovitura liberă din colţul careului bătută de Apostol. În rest, atent, conectat la meci şi în plus, a stat mai mult ca deobicei cu gura pe colegi pentru a le atrage atenţia asu-pra fazelor adversarului.

Rui Duarte- acţiune excelentă în finalul primei reprize după un un-doi cu Ilyeş, dar a scos Arlauskis. A „arat” partea dreaptă fiind un adevărat piston care face cursa dublă înainte- înapoi. A impulsionat jocul prin cur-sele, şuturile şi centrările sale de cele mai multe ori extrem de periculoase.

Nuno Diogo- aproape fără gre-şeală. Intervenţii sigure, curate şi multă anticipaţie în joc. A şi urcat cu folos în atac fiind foarte aproape de a marca la o fază din repriza secundă. A scos de pe linia porţii o minge respinsă greu de Coman când atacanţii Urziceniului ar fi putut să o împingă în poartă. De altfel Bilaşco evita să atace sau să se poziţioneze în preajma lui Diogo, simţindu-l mai moale pe colegul său de linie.

Abrudan- despre el era vorba mai sus. Scăpări, intervenţii greşite în general dar şi o interceptare a balonului într-un moment critic pentru echipa sa când oaspeţii puteau scăpa singuri cu portarul. Nu a fost un gafeur şi nici nu făcut un meci catastrofal, dar impresia generală este că Tavi a făcut altădată şi meciuri mai bune.

Ezequiaş- încântător. Deşi „bursucul” l-a titularizat pe Semedo tocmai în ideea de a-l bloca pe ultra ofensivul jucător de pe banda stângă, pericolul la poarta lui Arlauskis tot de aici a venit. Permanent conectat să atace poarta adversă, Eze nu a neglijat apă-rarea având şi acolo intervenţii remarcabile.

Roman- Două şuturi năpraznice, unul la o palmă de bară şi unul scos greu de