Saptamana trecuta, Teatrul Bulandra ne-a oferit, dupa multi ani, ocazia unei reintalniri cu una dintre capodoperele dramaturgiei americane: "Moartea unui comis-voiajor", de Arthur Miller. Evenimentul, departe de a fi doar unul de natura culturala, are puternice semnificatii sociale si economice. Imi place sa cred ca alegerea acestei piese, a carei premiera a avut loc in America in 1949 si care a mai fost jucata la noi prin anii '60, n-a fost deloc intamplatoare. Spectacolul este o interesanta dezbatere despre visul american, in forma lui de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial - succes imediat, casa, masina, bani -, intr-un moment in care planeta intreaga e cu ochii indreptati catre America. Motivul nefiind altul decat criza visului american.

Daca vartejul a fost starnit pe piata creditelor imobiliare - norii acoperind apoi sistemul financiar, alte sectoare ale economiei, pericolul recesiunii fiind vazut acum ca inevitabil - motivul nu este altul decat visul american. Tocmai starniti de visul lor, americanii au gandit si au pus in practica mai intai democratizarea investitiilor, apoi democratizarea imprumuturilor. Pentru a ajunge astfel la valoarea lor cea mai de pret: democratizarea bunastarii. Familia americana n-a mai avut rabdare sa plece "de la lingura" si sa ajunga, dupa multi ani, sa-si cumpere o masina, o casa si alte bunuri care sa-i asigure confortul. Americanii au liberalizat creditele ipotecare, si-au luat case confortabile de indata ce si-au intemeiat familia, si le-au mobilat, le-au dotat, si-au cumparat masini, toate cu credite, au dobandit confortul iar confortul le-a dat pofta de munca. in plus, au inventat inca doua valori, specula si publicitatea, pe care le-au pus sa lucreze ca sa-si inmulteasca banii.

Americanii, in cele mai multe cazuri, sunt motivati. Ii motiveaza cu deosebire traiul lor confortabil, de care se bucura astazi, pe