Există în cadrul Bisericii Ortodoxe Române slujitori ai Domnului şi instituţii ale căror atitudini sunt mult - dar mult - mai de speriat decât costumaţiile macabre în care oamenii se dau în stambă de Halloween.
Organizaţi după toate regulile unei reţele, au la dispoziţie canale directe de comunicare cu oamenii (biserici, propria presă scrisă, platformele lor în mediul online), dispun de logistică şi ştiu cum să profite de două vulnerabilităţi majore ale României: un sistem naţional de învăţământ la pământ, respectiv o evoluţie caricaturală a satului, în condiţiile în care rurarul deţine în continuare o pondere semnificativă.
În partea de nord-est, aceste denivelări ale societăţii româneşti sunt chiar mai pronunţate decât în restul ţării. Ar putea fi una dintre explicaţiile pentru care Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, de pildă, este astăzi instituţia care contestă cel mai vehement şi, important de reţinut, la vedere, “occidentalizarea” României.
Satana care a înghiţit Vestul ne pângăreşte acum şi pământul strămoşesc apărat de Ştefan cel Mare şi Sfânt cu sânge de martir, spun, în esenţă, ideologii cuibăriţi în Mitropolia Moldovei.
Prin urmare, enoriaşilor le revine datoria frăţească să scape ţara de draci.
Goarna cu care satele Moldovei sunt mânate în luptă a răsunat săptămânile trecute la Pungeşti, unde preoţii din Mitropolia condusă de ÎPS Teofan au detonat eficient câteva bombe sociale de pe cuprinsul judeţului Vaslui.
Instalarea, acum aproape o săptămână, a troiţei anti-Chevron, în zona în care compania americană a primit verde pentru a căuta gaze de şist, trădează cât preţ mai pun şefii Mitropoliei Moldovei pe capacitatea enorişailor de a discerne între absurd şi firesc, între mit şi realitate.“Pe timp de pace, inamicii, rău-voitorii vor să sugă sângele nostru, viaţa noastră, să ingurgiteze hrana noastră. Sug trupul ţării, vo