La ce noroc are Piţurcă sigur cădem cu Grecia. Puteau să jure milioane de fani ai Naţionalei, după ce experţii în fotbal românesc au stabilit că acesta este cel mai slab adversar. Şi, teoretic, este slab, în sensul de accesibil - mai ales dacă te gândeşti că puteam juca cu Portugalia, Croaţia sau Ucraina - dar simpla tragere la sorţi nu ne garantează calificarea la Mondiale. Şi Slovenia era cel mai slab adversar la baraj, într-o vreme în care aveam o Naţională chiar mai valoroasă decât cea pe care o are Piţurcă acum, şi tot am rămas acasă.

„Defectul” barajului este că sunt doar două meciuri şi nu ai voie să greşeşti. O să se joace urât, cu frică, la mica ciupeală, iar grecii sunt experţi din acest punct de vedere.

În zece meciuri din grupe au primit doar patru goluri, trei dintre acestea într-un singur meci, şi au pierdut calificarea directă la golaveraj. Pentru că, preocupaţi cu apărarea, nu s-au obosit să înscrie şi aşa se face că mai toate meciurile lor au fost câştigate cu 1-0 (cinci din cele opt victorii), unul cu 2-1 şi de două ori 2-0, dar acasă, cu Lichtenstein şi Lituania. În dubla cu Bosnia, singura care a contat din această grupă, grecii au luat un singur punct, după 1-3 în deplasare, 0-0 pe teren propriu, şi aşa au ajuns la baraj.

Acum, în Grecia, presa este în extaz. Se pare că şi ei şi-au dorit să joace cu România, poate şi pentru că nu ţin cont de statistică.

În ultimul meci cu Grecia, jucat acum aproape doi ani, un amical în Austria, am câştigat noi cu 3-1, iar din cele 30 de meciuri jucate în istorie, ei au câştigat de cinci ori. Ultima „dublă” oficială s-a jucat în ’88 şi ’89, în preliminariile CM din 1990, şi atunci am câştigat cu 3-0 pe teren propriu şi am făcut un 0-0 în deplasare.

Cifrele sunt toate de partea noastră, dar problema cu statisticile este că se referă mereu la trecut, niciodată la prezent şi cu at