Regulile PCdR, mai dure ca ale inchisorii

Imediat ce paseau dincolo de poarta inchisorii Caransebes, cei condamnati pentru "activitate comunista" erau luati in primire de "organizatie". Detinutul intra intr-o lume care functiona cu o precizie de ceasornic elvetian. Rotitele orologiului nu erau insa miscate de administratia inchisorii, ci de niste detinuti.

In perioada razboiului, numarul membrilor de partid din inchisori era sensibil mai mare decat al celor ramasi in libertate. Cei care au ocupat cele mai importante functii in partid si in stat dupa 1944 au fost comunistii care statusera in inchisori o perioada mai lunga sau mai scurta. In timpul in care au impartit spatiul limitat al inchisorii, intre ei s-au creat legaturi speciale si de durata. Emil Bodnaras intrase in inchisoare in Romania ca spion sovietic. La Caransebes i s-a subordonat lui Gheorghiu-Dej, muncitor ceferist roman, ca si grupul celorlalti agenti ai serviciilor sovietice. Intre cei doi pareau a exista relatii de prietenie si admiratie reciproca. Aceasta va fi impresia generala pana la moartea lui Gheorghiu-Dej. Primul lider al Romaniei comuniste fusese desemnat conducator al detinutilor comunisti de catre Dimiter Ganev, reprezentantul Cominternului, dupa plecarea acestuia de la Doftana.

"ORGANIZATIA". In penitenciarul special Caransebes a functionat in toata perioada razboiului o structura comunista, in fapt un partid cu reguli de fier. Normele dupa care se conducea erau determinate de conditia de captivi in care se gaseau membrii ei. Acestea erau foarte stricte si mai ales erau urmate cu sfintenie. In comparatie cu haosul care domnea printre comunistii liberi, aflati in acei ani sub conducerea ezitantului si prea putin practicului secretar general Stefan Foris, Partidul Comunist din inchisori functiona cu o precizie de ceasornic.

Membru al "organizatiei" putea fi acceptat o