Gestul suporterilor de la Cluj de a aduna bani pentru jucători nu e umilitor. E semnul că mai există apă și pe planetele părăsite
O pungă de plastic și puțin peste 65 de milioane. Un dar care nu știu cît are de-a face cu Crăciunul și cu luna cadourilor. Dar are sigur de-a face cu afecțiunea și cu dorința de a ține în viață un vis. Poate că lumea perfectă în care echipele continuă să viețuiască nestingherite e confecționată din gesturi mici, care dau asigurări mari. Poate mai mult decît investitorii meteorici, președinții de club neconvinși, relațiile întîmplătoare de o noapte și alte trei săptămîni pe lîngă ea.
Singura relație neîntîmplătoare pe care pare s-o aibă “U” Cluj este cea cu susținătorii săi. Presupun că nu e ușor să trăiești așa, totuși în unele zile, cum ar fi aceea în care “U” a pierdut cu CFR, 1-2, e suficient. Cînd dragostea e mare, relele numeroase și interminabile se compensează cu mîngîieri și cu sprijin. Unii rîd disprețuitor de punga de plastic oferită de suporterii Universității fotbaliștilor neplătiți de luni de zile. E doar un rîs nervos. Probabil că pe ei nu i-a iubit nimeni în felul acesta, niciodată. Nici atunci cînd au fost jos în orice fel de clasament inventat vreodată, nici cu altă ocazie.
Nu este prima inițiativă de acest fel, venită din inimă și din buzunar în același timp. Pe alții însă, fanii îi părăsesc la cel dintîi obstacol sau ghinion. Nu mai dau banii nici pe bilete, darămite pe acte caritabile simbolice. Dar sînt suporteri și suporteri pe lumea asta. Se poate oare însă ca unii să fie mai suporteri ca alții?
Cantitatea de afecțiune și de devotament din lumea aceasta știe instinctiv cînd să aibă boom-uri care să încălzească și să vindece. Care să atragă atenția lumii atunci cînd este nevoie, chiar dacă prin lacrimi și păreri de rău și noduri în gît. Iar oamenii îndrăgostiți nu pot salva uneori obiectul iu
