Japonia trebuie sa se apropie mai mult ca oricind de politica americana, fie ca e vorba de participarea la proiectul de scut antiracheta, fie de angajarea alaturi de soldatii americani in Irak si Afganistan. Dar iata ca, intre timp, Japonia face curte Iranului. La inceputul anilor '80, Japonia dadea impresia ca poate cumpara lumea, ea achizitionind masiv terenuri, active industriale, castele, bunuri culturale etc., facind astfel sa creasca febra nipofona in numeroase tari. Ulterior, insa, Japonia a trait mai bine de zece ani de criza si inca nu este clar cum vor evolua lucrurile, ea fiind obligata sa exploreze noi cai de evolutie, atit pe plan intern cit si international. Dupa ce, in 1990, s-a spart "balonul de sapun" financiar care dopa cresterea, guvernul a inceput sa nationalizeze banci si sa le injecteze capitaluri de la buget pentru a le salva, apelind in general la retete keynesiste, pigmentate de numeroase cazuri de coruptie si de presiunea tot mai puternica a S.U.A. pentru renuntarea la non-implicarea militara inscrisa in Constitutia postbelica.
Arhipelagul nipon traieste, deci, o veritabila metamorfoza, care nu e deloc usoara. Numerosi japonezi si-au pierdut reperele traditionale odata cu instrainarea mai multor companii, cu renuntarea la angajarea pe viata, la salarizarea dupa vechime s.a. Criza a dus la cresterea criminalitatii, a ratei sinuciderilor, dar si la renasterea populismului si a nationalismului. A fost necesara si o reconversie economica, cu accent pe noile tehnologii, pe industria media, de pilda, o restructurare a exporturilor si o dublare a eforturilor pentru donatii in strainatate, pentru mentinerea prestigiului pe plan international, in special in lumea araba, in Africa si America de Sud.
In ultimii ani, Tokyo cauta sa-si sporeasca independenta fata de Statele Unite, desi astfel ar ramine foarte singur in regiune, unde vecinii sin