Legalizarea prostituţiei pare o temă de campanie extrem de neinspirată. În primul rând pentru că, inevitabil, propunerea va atrage reacţii ostile din partea Bisericii, instituţie pe care nici un candidat nu doreşte s-o antagonizeze înainte de alegeri.
Asumându-şi o asemenea iniţiativă, Traian Băsescu le oferă adversarilor săi muniţie ieftină şi eficientă. Rămâne de văzut câţi dintre ei vor rezista tentaţiei demagogiei găunoase şi nu vor profita de ocazia de a-l eticheta pe preşedinte drept un promotor al viciului. Fiindcă tema merită o dezbatere lucidă, nealterată de calcule electorale.
Adevărul este că prostituţia a existat dintotdeauna. Pretutindeni. Nici sistemele cele mai represive, regimurile cele mai totalitare, pedepsele cele mai draconice nu au reuşit să stârpească fenomenul. În clandestinitate, el a căpătat accente mult mai sumbre, asocieri mult mai primejdioase. Scoase în afara legii, practicantele celei mai vechi meserii au fost abandonate crimei organizate. Şi din punctul de vedere al infracţionalităţii, şi din cel al sănătăţii publice, riscurile au crescut exponenţial.
În statele democratice, care respectă dreptul la intimitate al cetăţenilor lor, pedepsirea prostituţiei devine cvasi-imposibilă. Cine să denunţe fapta? Vreun client nemulţumit? Şi cum să demonstrezi, în lipsa unui flagrant, că "aventura" a fost condiţionată pecuniar? Nici măcar tiristele prinse "la lucru" prin parcări nu pot fi condamnate dacă beneficiarii serviciilor lor nu au prostul gust să declare că au plătit pentru prestaţie.
Raidurile periodice ale Poliţiei nu produc decât ceva imagini picante pentru televiziuni. Şi, uneori, bonusuri în bani sau în natură pentru poliţişti, atunci când camerele de filmat nu sunt prezente.
Pornind de la aceste constatări, artizanii noului Cod Penal (adoptat prin asumarea răspunderii guvernament