Pe 5 noiembrie, la Silver Church, Tuxedomoon vor înregistra primul lor concert live din România!
Prima dată cînd am ascultat Tuxedomoon, mă aflam – îmi amintesc cu exactitate – într-o cameră de la etajul 5 din căminul studenţesc U6 din Regie. Era sfîrşit de toamnă şi un prieten bun de-al meu - Salutare, Bogdan! - a venit cu o casetă audio pe care înregistrase cine ştie de unde albumul The Ghost Sonata. N-am prea ştiut ce ascultam şi nici dacă ne plăcea cu adevărat, dar cu siguranţă ascultam acel electro-dark cabaret pe jumătate fascinaţi, de jumătate încurcaţi, poate chiar deranjaţi de sunetele repetitive sau hazardate, dar mereu de o stranie, inexplicabilă, frumuseţe. Rareori o trupă a produs o impresie mai puternică şi cu asemenea reverberaţii în memoria mea muzicală precum Tuxedomoon, care a rămas una dintre trupele mele favorite din zona electro-eclecticilor, a avangardiştilor cu suflet, a nonconformiştilor pentru care punk-ul şi jazz-ul sînt feţele aceleiaşi monede sonore.
Însă abia peste ani, cînd am auzit „In A Manner of Speaking” şi m-am îndrăgostit iremediabil de cîntec (dispreţuind cover-ul celor de la Nouvelle Vague, dar nu şi pe cel al lui Martin L. Gore care respectă austeritatea bîntuitoare, disperată a originalului) şi de versurile sale („In a manner of speaking semantics won`t do / In this life that we live we only make do / And the way that we feel might have to be sacrificed”), am căutat toate albumele trupei şi le-am ascultat integral over & over, regretînd că nu ştiusem de un cîntec precum „No Tears (A Montage of Accelerated Memory)” la vremea potrivită, dar descoperind „In Heaven” sau "The Waltz", care, ca şi „In A Manner of Speaking”, mi s-au lipit definitiv de suflet.
Acum Tuxedomoon vin să cînte la Bucureşti într-un concert (la fel de neaşteptat precum Deine Lakaien de acum cîţiva ani) care va fi înregistrat în vederea real
