Românii au mari greutăţi şi necazuri, dar România noastră de azi nu e trecută prin greutăţi şi necazuri, fiindcă atunci când spunem aşa suntem nişte oameni foarte cumsecade dacă nu de-a dreptul "proşti". România nu e trecută – Doamne fereşte! – nici prin foc şi sabie. România e trecută prin furt şi înşelăciune. Cu cât vizualizăm mai mult şi mai bine faptele politicii, cu atât răspunsul la aceste vizualizări e tot mai mult acelaşi: prăbuşirea va­lo­rilor care fac viaţa să fie viaţă. Ta­blo­ul e întunecat, o spun cu durere. Cu cât intru în mai multe detalii, nu ale anului, nu ale lunii ci ale fiecărei zile, cu atât apare mai întunecat.

Într-o ordine a zilelor recente, conflictul din Libia ne reaminteşte că România dispune de două fregate care ne costă 150 de milioane de euro după ce fuseseră scoase din uz şi cum­pă­ra­te de la guvernul britanic cu 300.000 de euro de către firma cu care a tratat guvernul României. Alte informaţii care ne copleşesc prin numărul şi gravitatea lor se referă la ce ar fi să fie construcţia de şosele şi autostrăzi. Ca să n-o mai lungesc, şosele şi autostrăzi, în percepţia pu­blică, de altminteri corectă, nu înseamnă mii de kilometri de asfalt pe care se circulă uşor, sigur şi repede ci înseamnă escrocherie şi furt calificat şi necalificat. "Unde sunt banii dumneavoastră?" Furtul calificat, cel puţin, are şansa să cadă sub incidenţa legii, cândva, pe când cel necalificat, şi cel mai răspândit de altfel intră în categoria "adio bă!". Să mai amintim şi de scandalul energiei super-ieftine atât de uşor de contractat cu statul român când statul e pe mâna "salvatorilor de criză"? Se pare că ne aşteaptă şi balada politică "Aurul pleacă, cianurile rămân" de pe meleagurile Roşiei Montane. Ce să mai zic de lucrări agricole sau silvice subvenţionate cu bani publici, inclusiv bani europeni, nicicând executate dar declarate calamitate de "rava­