În ultimul timp au apărut o serie de filme ai căror eroi principali sînt, de fapt, eroine. Nimic neobişnuit în aceasta - veţi spune - toate filmele, de cînd lumea, aveau şi eroine. "Şi"-ul de dinainte e important pentru că, în multe comedii sau thriller-uri medii, să le zicem "clasice", personajele feminine existau, aveau un rol destul de important (pe lîngă cel evident decorativ), dar, în general, în asociere cu eroul principal masculin. Aşa cum am constatat şi în cazul filmului Un pic însărcinată (regia Judd Apatow), acum, în destule situaţii, rolurile s-au inversat: personajele masculine sînt, într-o oarecare măsură, accesorii ale celor feminine.

Blonda deşteaptă şi de carieră din Un pic însărcinată s-ar fi descurcat şi fără tatăl copilului; l-a acceptat, în cele din urmă, pentru că aşa era mai bine într-o ordine etică superioară, şi asta numai după ce potenţialul partener a trecut o serie de probe. Dădaca, alias Scarlett Johansson, din Jurnalul unei dădace (regia Shari Springer Berman, Robert Pulcini) este, de fapt, un antropolog într-o etapă tranzitorie, de căutări existenţiale. Însăşi această postură, de căutare a identităţii, este una mai curînd caracteristică eroului decît eroinei, în filmele sau poveştile tradiţionale: e de ajuns să-l menţionăm pe Făt-Frumos, cu toate drumurile lui iniţiatice, şi să ne aducem aminte că, în cazul lui, personajele feminine sînt fie ajutătoare, fie scopul/recompensa demersului său bărbătesc. În cazul filmului menţionat, personajul feminin este actantul însuşi, în timp ce cel/cele masculine îndeplinesc mai curînd rolul de ajutoare: vecinul care se îndrăgosteşte de dădacă o ajută nu doar să facă faţă situaţiei imposibile în care se află, ci şi să-şi dea seama mai uşor încotro se îndreaptă căutările existenţiale ale eroinei. Dacă, aici, relaţia femeie-bărbat apare într-o variantă fericită, în ceea ce-i priveşte pe părin