La Reşiţa cimitirul evreiesc încă mai este o realitate, deşi arată dezolant, iar comunitatea din Banatul Montan se poate încă mândri cu sinagogile din Reşiţa şi Caransebeş. Istoria evreilor în România este, cu siguranţă, bimilenară. În ceea ce priveşte Banatul, se pare că aceştia au preferat zona Clisurii Dunării, încă de pe vremea provinciei romane Dacia. Secolele II-IV este perioada în care primii evrei se stabilesc în Banat, cu precădere în castrele romane de pe linia Tabullei Peutingeriana (Lederatta-Tibiscum-Aizis-Berzobis). Deşi sunt istorici care vorbesc despre o prezenţă a evreilor în perioada dacă, nu sunt dovezi arheologice în acest sens şi este greu de crezut că, deşi dacii erau tot monoteişti, nu se poate dovedi o prezenţă iudaică în Dacia înainte de războaiele cu Traian.

Referindu-ne acum la prezenţa evreiască pe teritoriul Banatului, vom putea spune că cele mai vechi urme ale acestora datează din perioada romană, între se.II-IV. O monedă din sec.II, descoperită la Pojejena, plăcile de aur cu caractere ebraice, precum şi simbolurile iudaice descoperite la Dierna

(Orsova), dovedesc existenţa evreilor printre coloniştii romani din Banat. Dupa ce în Evul Mediu, Banatul a devenit parte a Regatului maghiar, în sec. XI, cea mai veche referinţă privind un evreu din zona Caransebeş datează din anul 1521, susţine etnograful Dorina Elena Răceu.

Evrei sepharzi, veniţi de prin zona Imperiului Otoman, trăiau în Banat încă de pe vremea stăpânirii turceşti. În anii următori au mai sosit în Banat evrei din alte părţi ale Ungariei şi chiar din zone mai îndepărtate. Există înscrisuri prin care aflam că familiile Keppic şi Bachrach au obţinut

privilegii imperiale pentru a dezvolta industria şi comertul, precum şi de a aproviziona garnizoanele imperiale. Comercianţii evrei erau intermediari în cadrul activitaţii de comerţ cu Veneţia, Imperiul Otoman, Po