Vineri, 27 martie, a avut loc la Galeria Posibilă vernisajul expoziţiei Iarna a artistului Ştefan Câlţia. Lucrările au fost realizate între noiembrie 2008 şi februarie 2009, dar iarna lui Ştefan Câlţia nu este cea dintre aceşti ani, ci o stare cunoscută şi explorată încă din copilărie, din care mirosul merelor coapte şi trosnetul lemnelor din sobă nu s-au risipit. Pînzele sale păstrează ecouri ale experienţelor trăite în decursul întregii vieţi, dar cele care vorbesc despre toate acestea sînt formele şi culorile, nu subiectele. Prezenta expoziţie a maestrului se distinge de cele anterioare prin noutatea pe care o aduce fiecare iarnă în ciclul anotimpurilor. Este vorba despre o iarnă „a mai multor ierni“. Pînzele propun numeroase lucruri noi, în condiţiile în care totul este aşa cum ştiam dinainte. Ceea ce interesează în ele sînt atmosfera, starea şi povestea, adică factorii subiectivi care se interpun între natură şi modul în care aceasta a fost transpusă pe suport, căci avem de-a face cu un artist-povestitor. Lucrările sînt poveşti ale sfîrşitului de toamnă şi ale iernii, ale zăpezii dintr-un Ardeal aflat în afara spaţiului şi a timpului. „Relaţia profundă cu natura este o caracteristică de bază nu doar a muncii artistice a lui Ştefan Câlţia, ci şi a vieţii sale“ – ne spune Matei Câlţia, curatorul galeriei. „Biologia, ca materie, l-a salvat adeseori pe Ştefan de la matematică sau latină, în anii de şcoală. Observaţia naturii a fost împinsă mai departe, spre semn plastic, prin care este recreată o lume – cea a privitorului. Ştefan Câlţia nu obişnuieşte să lucreze în aer liber şi nici după fotografii ori schiţe, preferînd intimitatea atelierului şi a gîndurilor sale. Există întîmplări care, fără a face parte propriu-zis din lucrări, stau la baza lor. Acum doi ani, de exemplu, artistul s-a dus să culeagă vîsc, undeva la ţară. Atunci a apărut un personaj care se