În Sibiu este foarte cunoscut. Copiii ultimilor 20 de ani îi spun "Bunicul" şi îl întâmpină cu chiote de bucurie. Când se iveşte în pragul uşii clasei Iosif Derzsi - cei mari îi spun şi nea Ioji - copiii ştiu că-i aşteaptă aventura. Poveşti fascinante şi interactive despre animale şi păsări, ape şi păduri, ascultate cu sufletul la gură şi trăite la Şcoala Naturii în Natură. Poveşti strânse într-o carte, "Învăţăturile bunicului pentru cei mici şi cei mari". O adevărată enciclopedie al cărei scop e să le amintească oamenilor că a trăi în armonie cu natura şi cu oamenii este o artă la îndemâna tuturor.
Pe treptele ce urcă la apartamentul familiei Derzsi, situat la etajul unei case din centrul Sibiului, sunt aşezate fel şi fel de căsuţe de păsări. Holul casei seamănă mai degrabă cu un muzeu. Schiuri cu legături de piele, modelul eschimoşilor, rachete de mers pe zăpădă... Bunicul ne încearcă: "Ştiţi ce-s astea?" Picioroange. "Cu ele mergeam la şcoală când eram copil, că erau nişte noroaie..." Pe un raft e o trompetă. "Asta a anunţat venirea ruşilor", râde el, dar în ultimii 20 de ani, trompeta bunicului a trâmbiţat veselia: începerea concursurilor şi a taberelor Şcolii Naturii. După turul de onoare al casei, dăm fuga la şcoală, unde bunicul are de ţinut o lecţie clasei a III-a. Ia o căsuţă din hol şi porneşte vioi către copii. Când deschide uşa clasei, copiii izbucnesc: "Bunicul! A venit bunicul!". Încolonaţi, pornim toţi spre Parcul Tineretului, "sala de studiu" în care se ţine lecţia. În parc (şi el, tot "copilul" bunicului) fiecare arbore are o căsuţă. Unele sunt locuite, altele nu. Bunicul le explică de ce, cum, unde... copiii ascultă. "Pentru ce sunt păsările?", îi întreabă el. "Să cânte!", răspund copiii. "Aşa e", zâmbeşte bunicul, "dar păsările sunt şi sanitarii copacilor". Ziua următoare ţine încă o lecţie despre pă