În fața unui Ajax care și-a făcut din start jocul îngrijit de pase, dar lipsit de strălucire, Stelei i-a trebuit jumătate de ceas să se dezmeticească și să ridice capul din pămînt. Ca atare, ea și-a creat primele ocazii de gol, ambele inițiate de Chipciu, abia în minutele 34 și 36, ba și după ce Alderweireld deschisese scorul (28). La a doua, n-a fost fault asupra stelistului și, deci, nici penalty.
Pînă atunci bucureștenii s-au mulțumit să aglomereze atent propriul teren și să închidă vigilent culoarele. Atît însă, numai atît. Cum au construit rar și timid, e de imaginat că și-au propus altceva. Din păcate, n-au reușit mai mult. Practic, n-au reușit mai nimic, dovadă că n-au tras nici măcar un șut pe spațiul porții lui Vermeer pînă la pauză!
După reluare, “lăncierii” au marcat repede pentru 2-0, moment în care Steaua a înțeles, pe bancă și pe gazon, că nu mai are nimic de pierdut. Drept urmare, a decis să iasă din letargie. În sfîrșit, Reghe l-a înlocuit pe inexistentul Nikolici și a ordonat avansarea liniilor, formația din Ghencea izbutind să echilibreze meciul și chiar să treacă la conducerea lui.
Au apărut, logic, și situațiile de gol, pe care nu le-au fructificat însă nici Ad. Popa, “boltă” deviată în bară, nici Rusescu, autorul unei ratări monumentale! Să admitem că de fiecare dată campioana Olandei a avut și noroc! Pe de altă parte însă, să judecăm și că roș-albaștrii s-au trezit prea tîrziu și au permis astfel lui Ajax să obțină o victorie pe deplin meritată.
Analizînd la rece, prestaţia de pe Amsterdam ArenA, scuzabilă deoarece Steaua a susținut joi cel dintîi meci oficial din 2013, nu le dă fanilor ei cine știe ce nădejdi la calificare. Rezultatul le lasă însă unele speranțe și, în fond, el e cel care contează. Evident, Ajax a devenit favorită, dar Steaua e datoare să lupte pînă la capăt. Să nu dezarmeze. 0-2 e un scor greu de recup
