In anii '70 - secolul trecut - generatia '70 avea 20-30 de ani si era complet nepasatoare de varsta ei. Generatia '60 avea chiar 60 de ani si traia o noua tinerete literara. Generatia '80 abia intra in adolescenta si incepea a ganguri poetic. Generatia '60 este de mult intrata in Eternitate, fie aceea un cimitir de la marginea orasului sau din cerurile nalte, si-abia de mai intalnesti unu-doi supravietuitori. Generatia '70 - si ea cu efectivul rarit - isi traieste, crepuscular, varsta, in timp ce optzecistii de-altadata tind sa-i ajunga din urma si chiar sa-i depaseasca. Prin selectie naturala, sau pur si simplu prin autoimpunere, generatia '70 a ocupat, in anii '70, scena literara si a tinut-o asa, sub control, vreme de doua decenii, cand a trebuit „unora mai vrednici" sau doar mai impetuosi locul sa il lase - adica optzecistilor precoci. Pe fundalul schimbarii la fata a dodoloatei Romanii, unii au facut fete-fete si, in anii '90, s-a lasat chiar cu divorturi si cu palme literare. Treptat, optzecistii, scazand in varsta si ajungand si ei patruzecioptisti, semicentenari sau chiar saizecisti, nu doar ca au dat la pace cu antecesorii, dar au venit si cu niste mangaieri, cu niste reverente si cu ceva premii de excelenta si de omniprezenta, ce placut zgandaritoare la orgoliul scriitoricesc sunt, chiar daca fatal neindestulatoare. E, cumva, dincolo de meritele incontestabile ale premiatilor, o recompensa pentru anii cand saptezecistii aflati in putere literar-artistica i-au sadit in reviste, i-au crescut si, pe cat posibil, i-au ocrotit si protejat pe mai tinerii si nelinistitii lor viitori confrati. Imi place sa cred - si sa afirm - ca generatia '70 e prima generatie livresca, post-belica. Pe cand generatia '60 trebuia sa recupereze si, unii, sa se „reabiliteze", generatia '70, tinerii aceia de 20-30 de ani intrau fara mari oprelisti in universitati si-n biblioteci, chia