Procesul de producţie delicatesei cunoscute ca foie-gras, este considerat, de foarte multă lume, ca fiind crud faţă de păsări. Raţele şi gâştele crescute pentru foie-gras sunt hrănite cu forţa, cu ajutorul unui tub de metal, de mai multe ori pe zi, astfel încât să se îngraşe cât mai repede.

Hrănirea prin tubul de metal, care este introdus pe gâtul păsărilor produce, de multe ori, rănirea esofagului şi chiar morte. În plus, păsările îngrăşate excesiv se deplasează mult mai greu, vomită mâncarea nedigerată şi suferă în captivitate. Foie-gras este de fapt „ficatul gras” al păsărilor astfel hrănite.

Potrivit site-ului frenchfoodfreaks.co.uk, metoda nenaturală prin care păsările sunt îngrăşate este „lipsită de etică” şi nenecesară, deoarece imită un proces care, de mii de ani, s-a tot întâmplat şi în mediul natural.

Raţele şi gâştele sunt, în mare parte, păsări migratoare, iar în urmă cu mai bine de două mii de ani populaţiile egiptene au descoperit că păsările obişnuiau să se îngrăşe mereu, cu câteva săptămâni înainte să migreze spre nord, fenomen care le mărea ficatul dar care, totodată le asigura un surplus de energie atât de necesar perioadei în care aveau să călătorească pe distanţe lungi.

Tot egiptenii au fost şi primii care au prins gustul ficatului gras, realizând că şi o hrănire forţată a păsărilor genera rezultate similare ca în cazul fenomenului descris anterior.

Cum sunt tratate păsările?

În fermele moderne care se ocupă cu producţia de foie gras, gâştele şi raţele sunt lipsite de libertate, închise în cuşti şi înghesuite în ţarcuri, fiindu-le imposibil să scape de fermierii care le îndoapă cu porumb, în mod sistematic, de mai multe ori pe zi, chiar dacă nu îşi doresc să mănânce.

Gâştele şi raţele sunt luate pe rând şi le este introdus pe gât un tub lung de metal care dozează amestecul de porumb şi uleiuri, direct în