“Da, dar au avut timp sa se dezvolte! Gandeste-te istoric, cata forta economica si militara au avut francezii! Este si normal sa fie atat de civilizati”. Cu aceste fraze am fost intampinat la intoarcere de un prieten care incerca sa ma convinga de faptul ca este oarecum normal ca Romania sa fie mai putin civilizata decat Franta.
Nu pot sa fiu de acord cu acest lucru. Un stat civilizat, curat, nu este o consecinta a trecutului sau istoric – sau nu doar atat – ci, in primul rand, este urmare a educatiei cetatenilor ce-l locuiesc, a sistemului de coercitie si abia apoi a altor factori “macro” sau politici. Nu cred ca a arunca hartii pe jos, a scuipa sau a urla noaptea pe strazi tine de istoria demult trecuta a unui popor sau nici macar de politic, ci de respect indreptat asupra celor din jur dar si asupra propriei persoane. De educatie.
Daca ai vizitat Praga, Londra, Stockholm, Amsterdam sau alte orase foste/actuale regate, probabil ca arhitectura cladirilor din Paris nu te va uimi atat de mult precum ar uimi pe cineva ce nu a vizitat alte tari numite, generic, ca fiind “civilizate si dezvoltate”. Intr-adevar, Basilique du Sacre Coeur, Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame de Paris sau Gradinile Luxembourg sunt puncte de interes ce ar trebui vizitate daca mergi in capitala Frantei insa ceea ce diferentiaza Parisul de alte capitale, inclusiv Bucuresti, sta in lucruri mai subtile, “amanunte” pe care poate nici nu le observi dar pe care le iei ca pe ceva normal.
In primul rand, aproape totul este colorat, complementar, de bun gust. Pornind de la cladirile ce nu depasesc 5-6 etaje, pana la dalele pe care calci, vitrinele magazinelor, mesele ce te imbie sa iei loc si sa servesti un sandvis. Totul are nuante de rosu, de verde, de albastru, portocaliu. Gri-ul asociat deseori cu perioada comunista lipseste, la fel si kitsch-ul culorilor stridente incerca
