A fost sau n-a fost Blaga legionar? - suspiciunea, odată lansată, nu-i uşor de risipit, oricâte argumente ai aduce. Ba, probabil, cu cât sunt aduse mai multe argumente că Blaga nu putea fi legionar, cu atât se amplifică suspiciunea, dând curs gândului ascuns (al bănuielii ce învinge orice raţiune) că "de unde nu-i foc nu iese fum". Istoricul Alex Mihai Stoenescu răspunde cu prea multă uşurinţă că Blaga a fost legionar, pe urmele unei mărturii necreditabile, neluate până acum în seamă în mod serios. Securitatea anilor '50, pusă pe investigaţii severe şi periculoase pentru viaţa celui urmărit, a răspuns că Blaga nu a fost legionar, din moment ce nu l-a arestat şi nu l-a condamnat. Între cele două verdicte, îl aleg pe cel al Securităţii: Blaga nu a fost legionar! Completez mai patetic: Blaga nu avea cum să fie legionar!
Nimeni (cu excepţia unei mărturii cu totul izolate) nu l-a perceput pe Blaga, fie şi episodic, ca legionar, prin vreo prezenţă publică sau o manifestare de complicitate explicită. Există (cum am arătat săptămâna trecută) o singură mărturie a unui legionar sibian important, Nistor Chioreanu, preluată de Eugen Străuţiu într-un documentar cu evident parti-pris în favoarea Legiunii, documentar crezut şi transmis mai departe ca opinie de către istoricul Alex Mihai Stoenescu. Numai Nistor Chioreanu, tocmai în 1992, îl deconspiră pe Blaga ca participant la şedinţele unui cuib legionar, la Sibiu, în toamna lui 1940. Blaga ar fi fost un fel de legionar secret, pentru scurt timp, situaţie de care ştia, în exclusivitate, un singur om care depune mărturie foarte târzie. De ce să fi practicat Blaga un legionarism secret, când această credinţă cerea să-ţi afişezi convingerile cu mândrie şi emfază, mai ales în perioada statului naţional-legionar (septembrie 1940-ianuarie 1941)? La ce i-ar fi folosit? Luase în 1939 decizia să renunţe la diplomaţie, fusese titulari
