De zece ani, companiile din Romania au fost invatate sa raporteze cresteri an la an, ba chiar luna la luna, asa incat datele pe primele trei luni din acest an au fost un soc.
Exporturile au scazut cu 24%, productia industriala cu 12%, vanzarile de masini cu 65%, vanzarile din comert (excluzand auto) au alunecat la -8% in februarie dupa o stagnare in ianuarie.
Pana si piata asigurarilor, care nu a dat inapoi nici in 1997-1998, cand economia a pierdut 25% din PIB, a fost in scadere pe primele luni.
Ce este diferit fata de perioadele anterioare critice prin care a trecut economia este acum indatorarea generalizata - a populatiei si a companiilor. Cu o crestere a datoriei totale a companiilor si persoanelor fizice de la 10 mld. euro la 50 mld. euro in patru ani, si economia romaneasca s-a inscris in spirala indatorarii globale accelerate, despre care unii economisti afirma ca s-ar afla printre cauzele turbulentelor financiare si economice mondiale.
De exemplu, profesorul australian Steve Keen, expert in teoria crizelor, care a avertizat in ianuarie anul trecut la Bucuresti ca eram in plin boom, nesustenabil, al pietei imobiliare, afirma ca datoriile disturba fundamental jocul cererii si al ofertei.
Teza lui Keen este urmatoarea: scoala clasica de economie afirma ca prin scaderea sau cresterea preturilor piata se echilibreaza la un nou nivel si continua sa functioneze - cu preturi mai mari sau mici decat cele initiale, iar modificarea acestora se transmite proportional pe tot lantul de productie si consum, dar datoria la banca, care nu poate scadea sau creste proportional, submineaza acest mecanism.
„Desi este greu pentru non-economisti sa creada, economistii sunt invatati la scoala ca «banii nu conteaza» (in sensul cantitatii - n.n). Ei sunt doar un mijloc care faciliteaza schimbul, iar argumentul forte este: «ce se intampla daca dublam
