Două subiecte au dominat în ultima perioadă agenda media pe plan internațional: criza din Egipt și cazul Snowden. În Romania, ca de obicei, alte teme, autohtone, le-au împins pe ambele într-un registru periferic. Nu li s-au alocat spații spații semnificative iar analizele sau comentariile care au însoțit relatările au fost superficiale dacă nu chiar copilăroase. O dovadă în plus a mentalității priovinciale dominante din spatiul media și din cel politic, deopotrivă. Dar dincolo de aceste considerații subiectele cu pricina ilustrează impasul ideologic major cu care se confruntă astăzi lumea occidentală.

La începutul anilor '90, imediat după prăbușirea comunismului, Francis Fukuyama publica o carte celebră, "The End of History", în care consemna ceea ce el considera a fi triumful universal inevitabil al valorilor fundamentale care stau la baza democrației liberale de tip occidental. Ceea ce a urmat nu i-a dat însă deloc dreptate. Departe de a îmbrățișa aceste valori Rusia a inventat, odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, conceptul de "managed democracy", un regim în care deși sunt păstrate elemente specifice democrațiilor occidentale, alegerile de exemplu, puterea rămîne ferm în mîinile unei elite provenite în chip dominant din serviciile secrete și din armată. Formula nu s-a dovedit a fi neapărat una de succes în plan economic, energia si materiile prime rămînînd resursele de bază, însă Moscova a reușit totuși să rămînă un actor major pe plan internațional din punct de vedere diplomatic și militar. Pe de altă parte, modelul captalismului de stat chinezesc care a propulsat țara în acest moment în poziția de cea de-a doua putere economică globală, după Statele Unite, a început să fie considerat, mai ales după declanșarea crizei economice din 2009, drept o posibilă alternativă viabilă la modelul de societate existent astăzi în Occident.

În mod