Românca Emilia Moroşan (34 de ani) va primi, în decembrie, de la Barack Obama, cea mai importantă distincţie pe care o acordă preşedinţia americană pentru debut în cariera ştiinţifică.
Emilia e din Suceava, a absolvit Facultatea de fizică a Universităţii "Al. I. Cuza” din Iaşi, iar în SUA a plecat în urmă cu 10 ani. Este cercetător la Universitatea Rice, din Houston, dar şi mama unui băieţel în vârstă de 10 luni. Speră că succesul ei va încuraja copiii şi tinerii să studieze cu gândul că mai nimic nu e imposibil.
Jurnalul Naţional: Ce visa Emilia Moroşan să ajungă, atunci când era la grădiniţă?
Emilia Moroşan: Eh, multă vreme mă vedeam ba doctor, ba educatoare, ca toţi copii. Cam prin clasa a şasea a fost destul de clar că instrumentele mele de lucru nu vor fi stetoscopul şi bisturiul, ci mai degraba pistolul de lipit.
Când şi cum a aparut pasiunea pentru domeniile în care lucraţi astăzi?
În şcoală am fost îndrăgostită de matematică şi îngrozită de-a dreptul de fizică. Dar în liceu pasiunile s-au schimbat. Încă mă speria proful de fizică din liceu, dar îl creditez cu meritul de a mă face să realizez că, de fapt, îmi plăcea fizica. Aveam teme ce-mi ocupau toate după-amiezele şi, pe negândite, am constatat că nu erau o corvoadă, ci o plăcere. Câteodată, asta îi dispera pe părinţi care credeau că îmi pierd timpul în loc să-mi fac lecţiile, când eu de fapt încropeam experimente.
Cum v-aţi decis să plecaţi din România?
Nu cred că plecarea mea a fost o surpriză. După terminarea Facultăţii de Fizică, la Iaşi, am lucrat în învăţământ (şcoală generală şi liceu) un an. Încă din ultimul an de facultate am încercat să găsesc o poziţie în industrie, pentru că îmi doream să fac mai mult decât, din păcate, aş fi avut posibilitatea ca profesor de clasa a şaptea sau chiar de liceu. Concluzia la care am aju