Toate livezile cu care se putea mândri Oradea până prin '90 au cam dispărut. Şi o dată cu ele şi producţia de fructe. În locul livezilor care se arătau mândre pe dealurile Oradiei, până la revoluţie, acum „răsar" case și vile de zeci de mii de euro.

În zona din jurul Oradei, multe din livezile care rodeau, nu mai sunt. O dată cu febra noilor cartiere a început masacrul livezilor. Cine s-a văzut constructor după revoluţie a cumpărat teren cu hectarele. La fel a făcut şi Călin Raita, dezvoltator imobiliar. „Când am cumpărat teren prin '90, era relativ ieftin, pentru că nu mulţi se gândeau să construiască cartiere în zona livezilor", afirmă acesta. Aşa au gândit şi alţii, şi din mulţimea de pomi, mai rodesc acum doar câţiva uitaţi, sau mai bine zis, păstraţi pentru valoarea estetică. Înainte de criza economică, metrul patrat dintr-o fostă livadă se cumpără cu câteva zeci de euro.

Declinul livezilor

Înainte de '89 bazinul pomicol Oradea avea aproape 1.800 de hectare. Acum, din aproape două mii de hectare, statul a mai rămas cu 93 de hectare. Nici nu poate fi vorba despre o producţie de mere sau pere care să satisfacă cerinţa pieţei din Oradea, iar de export nu mai poate fi vorba. Totul a început cu legea retrocedărilor, mai bine spus cu posibilitatea ca cei care revendicau un teren să primească un lot în altă parte. Astfel, o mulţime de orădeni au primit, în anii '90, bucăţi din livezile oraşului.

„Majoritatea terenurilor retrocedate şi-au schimbat acum destinaţia, au devenit terenuri pentru case", spune directorul Direcţiei pentru Agricultură Bihor, Nicolae Hodişan.

Cheltuieli sufocante

Investiţia necesară pentru un hectar de livadă, care să producă o medie de 15-30 de tone de fructe, în funcţie de soi, ajunge până la 100.000 de lei. „E foarte scump să ţii o livadă,iar statul nu ne ajută deloc", spune directorul APIS TRADE, Ioan Bocşe