Un hot prost mi-a furat, la Paris, carnetul in care-mi notam idei de articole si tot felul de chestii.
Carnetele le tin, pana ce se termina, intr-un portofel de piele, sa nu se jerpeleasca. Sutul s-a bucurat la portofel, nu la ideile de articole. De altfel, chiar sa fi fost un hot de subiecte, tot n-ar fi tras nici un folos, fiindca tot ce insemnasem pana atunci in carnet erau subiecte romanesti. Un subiect pur romanesc e ceva tot atat de national ca pantofii prafuiti ai compatriotilor calatori prin strainatati. Daca-ti dai intalnire undeva, in Europa, cu un roman, iar in zona isi fixeaza intalniri alti o mie de oameni, te uiti la pantofii acestora si-ti dai imediat seama care-i omul tau. Oricat de noi si de italieni ar fi pantofii romanului, arata de parc-ar fi purtati si nevaxuiti de-o viata. Ce-a facut hotul, dupa ce s-a pricopsit cu un portofel jerpelit, nu-i treaba mea. A muncit bietul om degeaba, dar ar fi sa dau dovada de mult prea multa milostenie crestina dac-as plange pe umarul unui arab fara noroc la portofele.
Carnetul meu cu subiecte n-ar fi avut o alta soarta nici dac-ar fi ajuns in mainile unui tigan de Dambovita. Si nu fiindca n-ar fi inteles ce-am vrut sa spun intr-o propozitie de genul "politicieni de satra, care se cearta ca la usa cortului", ci fiindca scrisul meu e cam arabesc. Uneori, nu mi-l deslusesc nici eu. Nu-mi fac insa probleme, deoarece subiectele romanesti sunt vesnice. Imi ies in cale de zeci de ori in fiecare an.
Trei sferturi din insemnari privesc nevoia noastra organica de galceava. Toata lumea se afla intr-o continua zarva cu toata lumea. Romanul nu s-a nascut poet. Romanul nu e plin de umor. Romanul e mort dupa scandal. Partidele se poarta ca niste clanuri de minoritari, pentru care sfada, taraboiul, artagul si incaierarea in public sunt, cum foarte delicat din punct de vedere cultural se exprima Mariana, "doamna
