Triburile din America precolumbiană (înainte de sosirea lui Cristofor Columb) foloseau tutunul încă din secolul I î.d.Hr., fumându-l sau mestecându-l, în timpul ceremoniilor religioase sau în ritualurile relaţionate cu viaţa socială. Această practică avea să dureze până în primele secole ale erei nostre. Mai întâi rezervat elitelor şi sacerdoţilor, tutunul a fost încet-încet introdus şi în celebrările oficiale, răspândindu-se în toate clasele sociale.

Astfel, când a debarcat în Lumea Nouă (1492), Cristofor Columb a găsit primii fumători, care rulau tutunul în frunze de porumb sau de palmier. Tutunul încă nu era cunoscut în Europa. Titlul de prim fumător european este deţinut de unul din marinarii care l-au însoţit pe Columb, Rodrigo de Jerez. Acesta a fost şi cel care avea să introducă cel dintâi tutunul în Spania.

Primul fumător european, pedepsit de Inchiziţie pentru "vrăjitorie"

La întoarcerea în satul său natal, Ayamonte, Rodrigo de Jerez şi-a speriat vecinii când a început să fumeze pe uliţele satului. Inchiziţia l-a încarcerat pentru obiceiurile sale "păgâne" şi "diabolice", fiind acuzat de vrăjitorie, căci "numai diavolul putea face un om să scoată fum pe gură". Când a fost eliberat din închisoare, şapte ani mai târziu, fumatul se răspândise deja în Spania.

La început, ca şi în Americi, fumatul era rezervat strict elitelor, dat fiind că încă nu fusese aclimatizat în Europa, fiind în continuare adus din Lumea Nouă, unde a început să fie cultivat de conchistadorii spanioli şi portughezi şi exportat în Europa.

Citeşte pe adevarul.es cum au inventat cerşetorii spanioli ţigărilor şi de unde vine numele de "nicotină".