La Sibiu, Cluj-Napoca sau Baia Mare, pot fi şi astăzi admirate bastioanele şi turnurile breslelor. Tradiţia obligă! Medicii veterinari, punând mână de la mână, au ridicat, vizavi de intrarea în grădina Cişmigiu, o superbă clădire, opera arhitectului aromân Constantin Iotu. Faţada a fost decorată cu basoreliefuri, de asemenea capodopere, înfăţişând capete de boi, măgari şi alte necuvântătoare cărora veterinarii li se dedică. Această clădire a fost preluată (grosolan abuz) de ministerul însărcinat cu împărţirea dreptăţii în această ţară. Puţinii trecători care se vor fi mirat că sub pompoasa firmă „Ministerul Justiţiei“ apar acele figuri de boi şi de măgari nu ştiau că este, de fapt, Casa Medicului Veterinar. Ministerul Justiţiei s-a mutat de-acum în altă clădire, mai mare, corespunzătoare ca dimensiuni nobilei sale misiuni. Medicii veterinari îşi revendică, pe bună dreptate, clădirea ridicată pe banii lor, iar noi, medicii umani, se cuvine să-i sprijinim în acest demers. Mai mult, ar trebui să construim şi noi o casă a noastră. Societatea Medicilor Scriitori şi Publicişti din România (SMSPR) şi-a asumat această misiune. Terenul, aflat în posesia deplină a SMSPR, situat în vecinătatea unui superb palat construit de Constantin Brâncoveanu, a fost recent împrejmuit cu un zid, s-a refăcut şi poarta metalică (ce fusese sustrasă de nişte conaţionali prea mult iubitori de metale, rămaşi, desigur, neidentificaţi de poliţie). Fondurile SMSPR (care nu primeşte bani de nicăieri – ne referim în special la Ministerul Culturii sau la cel al Sănătăţii) au fost epuizate, dar nu şi speranţele noastre. Singura cale rămâne, în momentul de faţă, o colectă publică. Rămâne în rezervă Coleg Publicitate iul Medicilor, care îşi poate ilustra menirea şi prin sprijinul acordat. În urmă cu nişte ani, la Paris, invitat de contele FranÎois de La Rochefoucault, descendent direc