La Bucureşti, nu la Bruxelles. Pentru că nu a apărut nimic în Monitorul Oficial. Sau pentru că nu există kerosen pentru avionul prezidenţial. Sau culoar de zbor. Sau invitaţie la Consiliu. Aşa că marele razboi, declanşat de cel care se autointitulează şef al statului, va avea loc acasă. Şi se declanşează de îndată. Cum se va desfăşura? Ce avantaje şi ce dezavantaje au protagoniştii?

Ar fi o copilărie ca cineva să afirme că la Consiliul European nu participă Traian Băsescu pentru că judecătorii de la Curtea Constituţională au fost prea obosiţi pentru a redacta o decizie aberantă. Dată politic. Sau pentru că textul nu a apărut în Monitorul Oficial. Aud şi de unele pretexte conform cărora Preşedintelui nu i s-a dat kerosen ori culoar de zbor. Dar adevărul este chiar pe site-ul UE. Acolo, de mai mult timp, este postat ca unic reprezentant al României primul-ministru Victor Ponta. Un mod cât se poate de direct de a i se arăta preşedintelui clanţa. Toată această istorie legată de UE nu este însă motivul, ci doar pretextul unui violent război româno-român pe care îl declanşeaza preşedintele, alegând şi momentul şi pretextul acestuia.

Întrucât semnalul dat de cetăţeni este cât se poate de clar, în sensul că regimul Traian Băsescu este pe ducă, preşedintele ştie că nu poate rămâne încă doi ani prizonier la Cotroceni jucând, dacă nu un rol pur decorativ, oricum cel de ţintă a nemulţumirilor populaţiei. El ştie că, mai devreme sau mai târziu, va fi suspendat sau demis pentru înaltă trădare. Şi de ce s-ar întâmpla acest lucru după alegerile legislative, când USL ar putea avea un scor mult mai bun decât are azi? Dacă tot e să fie, de ce nu acum?

În acest moment, preşedintele are de partea lui o serie de aliaţi care, după parlamentare, ar putea să dispară. Îi enumăr: DNA, Parchetul General, SRI, SIE, SPP, STS, ANI, Curtea Constituţională, secţia penală a Înalte